Ernest R. Hilgard de la Universitatea Stanford a descris hipnoza ca stare disociativă. Disocierea (o parte din minte „se separă” şi funcţionează independent de restul) provine de la Pierre Janet (1859-1947). Janet a lucrat cu pacienţi ce aveau personalităţi multiple.

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.3: Stările conştiinţei) - (Partea a III-a: Hipnoza) - Hipnoza ca stare disociativă

(Tulburarea de identitate disociativă este termenul modern pentru tulburarea personalităţii multiple). Personalitatea multiplă este poate cel mai spectaculos exemplu de disociere.

Hipnoza este mai puţin dramatică decât personalitatea multiplă, dar conţine ingredientele esenţiale ale stărilor disociative: o persoană realizează acţiuni inteligente fără conştientizarea normală şi mai târziu îi este greu să şi le amintească. De exemplu, unei persoane hipnotizate i se poate spune să simtă un ghiont în spate de fiecare dată când aude un anumit cuvânt. Mai târziu persoana nu îşi aminteşte această sugestie, dar atunci când cuvântul special este pronunţat, sare ca şi cum ar fi simţit un ghiont în spate. Unele părţi ale minţii sau ale sistemului cognitiv, separate sau disociate de conştientizarea obişnuită, şi-au amintit şi au executat instrucţiunile.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.