Unul dintre cele mai interesante tipuri de vise este visul lucid. Acesta este visul în care realizezi brusc că visezi; totuşi, rămâi adormit şi visul se continuă, aşa că poţi interveni în mijlocul lui. Pentru majoritatea oamenilor visele lucide sunt rare; pentru alţii sunt obişnuite.

 

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.3: Stările conştiinţei) - (Partea a II-a: Somnul) - Visele lucide


O relatare clasică a unui vis lucid îi aparţinde lui van Eeden (1913, in Tart, 1973): “Pe 9 septembrie, 1904, am visat că stăteam la o masă în faţa unei ferestre. Pe masă se aflau câteva obiecte. Eram perfect conştient că visam şi m-am gândit ce experimente aş putea face. Am început prin a încerca să sparg sticla, lovind-o cu o piatră. Am aşezat o bucăţică de sticlă pe două pietre şi am lovit-o cu alta. Însă nu se spărgea. Apoi am luat paharul de vin de pe masă şi l-am lovit cu pumnul, folosindu-mă de toată forţa, reflectând în acelaşi timp ce periculos ar fi să fac acest lucru în viaţa reală; paharul a rămas însă întreg. Atunci când l-am privit pentru a doua oară, după ceva timp, era totuşi spart.

S-a spart până la urmă, dar cu întârziere, ca şi cum aş fi fost un actor care şi-a ratat scena. Acest aspect mi-a dat o impresie stranie de a fi într-o lume falsă, imitată bine, dar cu mici greşeli. Am ridicat paharul şi l-am aruncat pe fereastră, pentru a observa dacă îl voi auzi spărgându-se. Am auzit sunetul caracteristic şi chiar am privit doi câini care fugeau din direcţia lui în mod normal. Mi-am spus că această lume comică era o imitaţie foarte bună. Apoi am zărit o carafă de vin din care am gustat şi l-am simţit cu perfectă luciditate: «Ei bine, putem avea şi impresii voluntare ale gustului în această lume a viselor; chiar acesta este gustul vinului».”(p. 47)

Studenţii relatează că visele lucide se încheie adesea cu sporirea conştiinţei de sine. Cel care visează devine conştient de sine şi se trezeşte. Acest lucru poate fi frustrant dacă persoana vrea ca visul lucid să continue.

Visele lucide pot fi cultivate, potrivit lui Stephen LaBerge (1980). El a dezvoltat o metodă intensivă, cuprinzând 5 paşi de inducere a viselor lucide:
1.    Dimineaţa, mă trezesc spontan dintr-un vis.
2.    După rememorarea visului, mă implic 10-15 minute în lectură sau orice altă activitate care solicită starea de trezire.
3.    Apoi, în timp ce stau întins pe pat şi mă întorc la somn, îmi repet; „Data viitoare când visez, vreau să-mi amintesc visul”.
4.    Îmi vizualizez corpul întins în pat, cu mişcări oculare rapide care sugerează că visez. În acelaşi timp, ma văd în visul pe care mi l-am repetat (sau într-altul, dacă nu mi-am amintit un vis la trezire) şi realizez că visez de fapt.
5.    Repet paşii 3 şi 4 până când intenţia este bine fixată.

LaBerge afirmă că această procedură a sporit frecvenţa de apariţie a viselor lucide, „până la 26 pe lună”. Faptul că îşi scria lucrarea de doctorat pe tema viselor lucide l-a ajutat poate să continue. LaBerge a arătat că cei mai mulţi subiecţi pot fi încurajaţi să aibă vise lucide. El sugerează că fenomenul poate fi util doctorilor. De exemplu, „oamenii care suferă de coşmaruri cronice pot crea propriul deznodământ al viselor”. (Blakeslee, 1988).

Visele lucide îi fascinează pe mulţi oameni, aşa că ele au inspirat apariţia multor traininguri. Propriul institut al lui LaBerge, Lucidity Institute, poate fi găsit la adresa <http://www.lucidity.com/>.