Perioadele de întrerupere a respiraţiei poartă denumirea de apnee. Cei mai mulţi oameni au episoade apneice în timpul somnului. Acestea sunt perioade care durează câteva secunde, timp în care nu mai respiră. Reprezintă ceva normal.

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.3: Stările conştiinţei) - (Partea a II-a: Somnul) - Apneea şi sforăitul

Pentru unele persoane, însă, episoadele apneice sunt atât de grave încât le pot ameninţa viaţa. Dement a descris o astfel de persoană care a suferit de insomnie cauzată de apnee timp de 30 de ani înainte de a fi testat într-un laborator de cercetare a somnului.

„Nu ne-am putut stăpâni mirarea atunci când am descoperit că pacientul respira doar atunci când era treaz.  Am privit cu gura deschisă cum pacientul adormea şi înceta să respire timp de aproape 100 de secunde. Apoi, mâzgăleli uriaşe au apărut pe graficul respiraţiei când s-a trezit şi a inspirat adânc aer în plămâni. Acest pacient era incapabil de a respira şi de a dormi în acelaşi timp. A trebuit să se trezească de sute de ori pentru a-şi lua oxigenul suficient pentru a supravieţui nopţii.” (Block, 1985, p. 47)

Peste 90% dintre pacienţii care suferă de apnee în somn sunt bărbaţi, de obicei între vârste mijlocii şi supraponderali. Sforăitul zgomotos sau gâfâitul este un simptom universal al tulburării. Alcoolul înrăutăţeşte afecţiunea.

Acum că realizează importanţa apneelor în somn, doctorii dau mai multă atenţie sforăitului ca problemă gravă la bărbaţii în vârstă. De ce constituie sforăitul o problemă? Cel zgomotos, cronic, este asociat cu apneea obstructivă în somn, o relaxare a ţesuturilor gâtului care blochează trecerea aerului. Reducerea oxigenului are drept rezultat accelerarea anormală a ritmului cardiac care ar putea conduce la un atac de cord la unele persoane. Apneele sunt totodată considerate a contribui la presiunea ridicată a sângelui şi la oboseală la mulţi indivizi. Cele mai sigure tratamente pentru sforăitul cronic, sever sunt (1) dormitul cu o mască de presiune a aerului legată de faţă, care măreşte presiunea căilor respiratorii, sau (2) operaţia de eliminare şi întărire a ţesuturilor din spatele gâtului, care rezolvă problema în 50% din cazuri.