Aproximativ 30% din oamenii sănătoşi descoperă ocazional că nu se pot mişca în timp ce se trezesc. Acest fenomen poartă numele de paralizie în somn. E posibil ca un centru neural din structura mezencefalului numită medulla să fie implicat în această paralizie.

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.3: Stările conştiinţei) - (Partea a II-a: Somnul) - Paralizia în somn

Medulla este aceeaşi zonă care declanşează cataplexia. Inhibarea musculară a somnului REM persistă prea mult timp. Persoana se trezeşte, dar rămâne paralizată, incapabilă de a se mişca.

Un student relatează un episod tipic: „Într-o dimineaţă, pe când mă trezeam din somn, am descoperit că mă aflu într-o stare ciudată. Era un sentiment greu de descris acum dar pe care mi-l amintesc clar. O puteam auzi pe mama în bucătărie; stătea de vorbă cu sora mea în timp ce prăjea nişte şuncă. În mod bizar, puteam simţi mirosul mâncării şi le auzeam vorbind, dar corpul meu era paralizat. Am încercat disperat să mă mişc. Am vrut să le strig ca să vină să mă ajute, dar gura nu mi se mişca. Am încercat chiar să mă rostogolesc din pat, dar nu puteam mişca niciun muşchi. Mintea a început să-mi rătăcească pe când stăteam acolo neputincios. Mi-am amintit curând că am auzit-o pe mama odată vorbind despre o stare a somnului când respiraţia se îngreunează şi nu te poţi mişca. O descria mereu ca un lucru vrăjitoresc. Mi-am revenit brusc şi m-am trezit grăbit. M-am bucurat atât de tare să-mi pot controla din nou propriul corp.” [Arhivele autorului].

O altă studentă a relatat că paralizia la trezire s-a moştenit în familia sa pe ramura feminină: mama şi bunica ei au experimentat-o frecvent. Ele erau de părere că cele mai potrivite lucruri de făcut erau menţinerea calmului, adormirea la loc şi trezirea din nou. Studenta a pus în aplicare acest sfat, dar a mărturisit că a rămas o experienţă neplăcută pentru ea.

Paralizia în somn ar putea fi categorisită ca stare hipnopompică, pentru că este o tranziţie între somn şi trezire. Ca orice stare hipnopompică, poate fi însoţită de halucinaţii vii. Mulţi oameni de ştiinţă sunt de părere că relatările despre răpirile extraterestre sunt stimulate de episoadele de paralizie în somn, pentru că ambele sunt marcate de neputinţa de a se mişca şi de halucinaţiile similare viselor REM (Kristoff, 1999).