Până în acest punct am examinat fenomene curioase ale somnului pe care orice persoană normală le poate experimenta. Acum este timpul să ne mutăm pe tărâmul tulburărilor de somn, care sunt fenomene anormale. Detalii, în continuarea articolului.

 

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.3: Stările conştiinţei) - (Partea a II-a: Somnul) - Tulburări ale somnului


Multe dintre ele pot fi tratate cu succes prin administrarea dozelor mici de medicamente adecvate.Narcolepsia este una dintre cele mai grave tulburări: tendinţa bruscă şi neaşteptată de a adormi în mijlocul unor activităţi diurne obişnuite. Trăsătura distinctivă a narcolepsiei este inadecvarea apariţiei somnului. De exemplu, nu este deloc potrivit să adormi în timp ce mergi cu bicicleta, ţii o prelegere în faţa unor studenţi, sau conduci o maşină. Oamenii normali pot experimenta senzaţia intensă de somnolenţă după o masă copioasă sau după o noapte nedormită, dar narcolepticii adorm atunci când cei mai mulţi oameni sunt capabili de a se menţine treji. Ernest Hilgard de la Stanford obişnuia să spună: „Să adormi la un discurs este ceva normal; să adormi în timp ce ţii unul se numeşte narcolepsie”.

Oamenii care suferă de narcolepsie intră direct într-o stare a somnului asemănătoare cu somnul REM, însoţită inclusiv de relaxarea completă a muşchilor mai jos de gât. Evident că reprezintă o problemă serioasă într-o activitate precum condusul sau înotul. De aceea narcolepsia este considerată a fi o tulburare medicală gravă. Simptomele tipice ale narcolepsiei sunt atacurile de somn care pot dura între 30 de secunde şi 20 de minute, dar de obicei durează 2-5 minute. În acest timp persoana resimte o nevoie irezistibilă de a dormi. Unii oameni experimentează microsomnul, format din episoade scurte de somn de care persoana este inconştientă. Alţii experimentează perioade de comportament automat (cu amnezie sau pierderea memoriei) în timpul zilei. O astfel de stare poate fi greu de diferenţiat de starea de amnezie disociativă şi, ca orice stare de amnezie, poate fi pusă în legătură cu descărcările electrice în creier asemănătoare epilepsiei.

Cataplexia reprezintă „pierderea bruscă a tonusul muscular, declanşată de cele mai multe ori de emoţii puternice, neaşteptate”. Se petrece atunci când o persoană este trează, aşa că nu este o tulburare a somnului, dar implică probabil acelaşi mecanism care produce paralizia muşchilor în timpul somnului REM. O echipă de cercetare (Siegal, Nienhius, Fahringer, Paul, Shriomani, Dement, Mignot, & Chiu, 1991) a studiat un câine care suferea de crize de cataplexie. Cercetătorii au descoperit neuroni în medulla, o structură din mezencefal, care declanşau impulsuri nervoase cu două condiţii: (1) în timpul cataplexiei şi (2) în timpul paraliziei muşchilor asociate cu somnul REM. Ei au sugerat următorul fapt: „Cataplexia rezultă din declanşarea neuronilor responsabili de suprimarea tonusului muscular în timpul somnului REM”.