Aşa cum perioada de tranziţie de la veghe la somn are un nume (starea hipnagogică) şi tranziţia de la somn la trezire poartă unul. Se numeşte starea hipnopompică, nume sugerat de Myers în 1904. Trăsătura ei caracteristică este dezorientarea.
Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.3: Stările conştiinţei) - (Partea a II-a: Somnul) - Starea hipnopompică
Starea hipnopompică apare de obicei atunci când oamenii sunt treziţi dintr-un stadiu de somn non-REM profund, precum stadiul 4. Persoana e nevoită să se orienteze în viaţa reală în timp util pentru a realiza ceva (de exemplu, să răspundă la telefon) dar nu se trezeşte de fapt complet.
Oamenii pot face lucruri inteligente aflaţi în starea hipnopompică. Doctorii răspund la telefon acasă şi dau instrucţiuni inteligente, detaliate despre tratarea unui pacient, numai pentru a fi uimiţi a doua zi atunci când cineva le mulţumeşte pentru sfatul pe care nu şi-l amintesc să îl fi dat.
Precum vorbitul sau mersul în somn, dezorientarea hipnopompică are loc adesea după consumul de alcool, care încurajează cel mai profund somn: cel din stadiile 3 şi 4. O persoană trezită în timpul acestei faze poate fi extrem de dezorientată.
„Într-o după-amiază, după ce am băut câteva beri, m-am întors în apartamentul meu şi am adormit în pat. Următorul lucru care s-a întâmplat a fost să aud telefonul sunând. Trebuie să fi dormit profund, fiindcă mi-a luat câteva secunde să realizez că nu visam şi că telefonul suna în realitate. Prima mea reacţie a fost să sar din pat foarte repede. Atunci am avut cel mai ciudat sentiment. Stăteam acolo, în faţa telefonului şi îl ascultam cum sună, deşi eram panicat, încercând să-mi dau seama ce să fac pentru a răspunde. Nu mi-a trecut deloc prin minte că tot ce trebuia să fac era să ridic receptorul şi să răspund. După ce telefonul a mai sunat de câteva ori, m-am gândit într-un final să ridic receptorul. Începusem să transpir de la panică, dar am răspuns în sfârşit. Acest scurt episod mi se pare bizar şi înfricoşător şi mi-l amintesc cu precizie şi astăzi.”[Arhivele autorului].
Psihologul Roger Shepard de la Universitatea Stanford a fost adesea inspirat de imaginile pe care le vedea timp de câteva secunde atunci când se trezea. Shepard (1990) relatează evenimentele dintr-o dimineaţă a anului 1970: „Cu ochii închişi, în acea dimineaţă am văzut dintr-o dată înaintea mea o săgeată imensă, strălucitoare, aurită, alcătuită din panouri modelate sub formă de diamant, separate de benzi tăiate oblic...”(p. 35).
Shepard a descris formele de diamant ca fiind într-o structură de grilaj sau ca într-un tipar conectat şi a fost uimit să descopere descrieri similare în scrierile lui Sir John Herschel, care a experimentat cloroformul (un anestezic) în secolul al XIX-lea. Herschel a vorbit despre imaginile „filigranate” ale unor „lucrări în grilaj de romburi”. Modele asemănătoare sunt comune în halucinaţiile hipnagogice şi pot fi produse chiar prin apăsarea ochilor, deci ele trebuie să dezvăluie o proprietate a sistemului vizual uman.
