Savanţii nu sunt siguri de ce trebuie să dormim. Unii scot în evidenţă avantajul de a sta ascuns în momentele vulnerabile. Pentru oamenii primitivi, noaptea era periculoasă. Pentru animalele nocturne, ziua este potrivită pentru a se ascunde.

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.3: Stările conştiinţei) - (Partea a II-a: Somnul) - Încercări de a explica somnul

Poate că motivul implicit al somnului este simplul fapt că planeta noastră trece printr-o schimbare radicală între zi şi noapte, iar cele mai multe animale se specializează în a sta treze noaptea sau ziua, dar nu pentru ambele.

Somnul ar putea ajuta corpul să se recupereze după activitatea extremă. Atleţii îşi dublează perioada de somn cu unde lente (de non-REM) după ce au alergat la un maraton. Totuşi, somnul nu reprezintă odihna pentru întregul creier. El consumă aceleaşi cantităţi de glucoză şi oxigen în timpul somnului pe cât o face atunci când suntem treji. Consumă puţin mai mult în timpul somnului REM.

Există o substanţă chimică care se acumulează în sânge atunci când suntem treji, făcându-ne somnoroşi? Oamenii de ştiinţă bănuiesc că există o astfel de substanţă de când un cercetător pe nume Pieron a demonstrat în 1913 că sângele luat de la un animal care doarme provoacă somnul. O astfel de substanţă este numită uneori hipnotoxină. Poate că o asemenea substanţă este eliminată din sistem pe măsură ce ne odihnim. Acest lucru ar putea explica de ce simţim nevoia de a dormi şi de ce ne simţim mai bine după aceea.

O substanţă chimică ce pare a se comporta ca hipnotoxina lui Pieron este neurotransmiţătorul adenozină. Adenozina se acumulează atunci când animalele sunt treze. Neuronii care folosesc adenozină în mezencefal inhibă neuronii ce trezesc activitatea din cortexul cerebral. Cu cât se acumulează mai multă adenozină în jurul acestor neuroni, cu atât mai somnoros este un animal. Pe de altă parte, când animalul se culcă, adenozina este eliminată şi nivelul scade până când se trezeşte din nou. (Rainnie, Grunze, McCarley, & Greene 1994). Unul dintre rolurile adenozinei de a regla gradul de alertă e plauzibil, ţinând cont de ceea ce cunoaştem despre cafeină şi adenozină. Cafeina sporeşte vigilenţa şi blochează adenozina.