Visele apar atât în somnul REM, cât şi în cel non-REM, pentru că visul se referă la procesele mentale pe care o persoană le poate relata la trezire. Aparent, perioadele REM stimulează visele, căci somnul REM este o stare foarte activă însoţită de schimbări biologice.

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.3: Stările conştiinţei) - (Partea a II-a: Somnul) - Visele şi somnul REM – lucruri distincte

Dar studiile bazate pe scanările creierului sugerează că însuşi actul visării, aşa cum este experimentat de oameni, are loc într-un circuit care implică cortexul prefrontal. Activitatea din acea zonă este 100% corelată cu visele la subiecţii treziţi brusc şi interogaţi în legătură cu activitatea lor mentală. Somnul REM se corelează în proporţie „doar” de 70-80% cu activitatea din vise – procente la fel de ridicate.

O descoperire clasică din epoca de aur a cercetării somnului este aceea că diferite tipuri de vise au loc în stadiile REM şi non-REM. Cei cărora le sunt prezentate relatări ale viselor din somnul REM şi non-REM nu au nici cea mai mică ezitare în sortarea lor precisă în două teancuri. Poveştile ciudate sunt aproape întotdeauna vise REM; fragmentele de gânduri normale sunt aproape mereu vise non-REM. Cu alte cuvinte, visele REM se aseamănă cu o naraţiune în care cineva joacă rolul participantului. Acest sentiment de apartenenţă la o altă lume, la o realitate alternativă poate indica faptul că circuitele executive ale lobilor frontali participă într-un fel la realizarea acestui tip de vis.

În contrast, visele non-REM se resimt ca gânduri normale. Ele nu dau sentimentul altei lumi, ci se aseamănă cu reflecţiile asupra unor evenimente recente. Oamenii aflaţi în stadiul non-REM al somnului neagă câteodată că dormeau, chiar dacă aceştia sforăiau cu ochii închişi, poate fiindcă gândurile lor erau atât de similare cu cele pe care le au atunci când sunt treji.