Experimentul MilgramCercetarea lui Milgram a fost controversată, în parte din cauza stresului la care i-a supus pe subiecţii săi. Multi psihologi au ridicat problema eticii cercetării lui Milgram, susţinând că nu era acceptabil să supui  subiecţii la acest tip de experienţă.

 

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.15: Psihologia socială) - (Partea I: Influenţele grupului) - A fost cercetarea lui Milgram etică?


Ce întrebări legate de etica cercetării  au fost stimulate de cercetarea lui Milgram?

Milgram (1963) însuşi s-a întrebat dacă participarea la experimentul lui ar putea fi traumatizantă. El a citat o persoană care a observat experimentul său:

Am observat iniţial un om de afaceri matur şi echilibrat, care a intrat în laborator zâmbitor şi încrezător. În termen de 20 minute el a fost redus la o epavă  spasmodică, cu manifestări de  balbism care se apropia rapid de limita colapsul nervos. Se trăgea în mod constant de lobul urechii şi-şi răsucea mâinile. La un moment dat, el  şi-a împins fruntea cu pumnul şi a murmurat, "Oh, Doamne, hai să-l oprim." Şi totuşi a continuat să răspundă la fiecare cuvânt al experimentatorului şi s-a supus până la capăt.

Ce este un Consiliu de Monitorizare Instituțională şi ce face el?

Experimentul lui Milgram şi  posibilitatea ca acesta să fi putut traumatiza pe unii dintre participanţii săi a stimulat discuţiile despre necesitatea de a proteja drepturile subiecţilor cercetării. În anii 1970 şi 1980, universităţile  şi alte instituţii de cercetare au pus în aplicare diverse măsuri de protecţie pentru a preveni încălcările drepturilor subiecţilor.  Acum, propunerile de cercetare trebuie să fie prezentate la consiliilor de monitorizare instituționale,  înainte de începerea cercetării, pentru  asigurarea că nu va fi utilizată nici manipulare dăunătoare. Aceste consilii nu aprobă o cercetare, care este potenţial dureroasă pentru subiecţi. Cercetarea lui Milgram, probabil, nu ar putea fi repetată astăzi.

Ce  a aflat Milgram când a efectuat un debrifing  subiecţilor  săi?

Pentru reputaţia sa, Milgram a apreciat stresul provocat şi s-a asigurat că subiecţii săi nu au suferit vătămări de durată. De aceea, el a efectuat un debriefing  subiecţilor săi.  Cu alte cuvinte, el a dezvăluit adevărata natură a experimentului. El a aranjat, de asemenea, o reconciliere cu elevul, imediat  după încheierea experimentului, cerându-i complicelui care jucase rolul de elev să intre în cameră  şi dea mâna cu profesorul, înainte ca acesta să plece.

De asemenea, după debriefing, Milgram le-a cerut subiecţilor săi să spună  dacă erau foarte bucuroşi, bucuroşi, nici trişti, nici bucuroşi  sau dacă le părea rău sau foarte rău că au participat la experiment. El a găsit mai puţin de 2% dintre subiecţii săi din orice grup care au spus  "îmi pare rău" sau "foarte rău". De fapt, subiecţii care au fost cel mai obedienţi, terminând  parcursul  până la partea de sus a scalei de şocuri, au fost cei mai tentaţi  să spună  că au fost "foarte bucuroşi" că au  participat la experiment. Poate că ei au  afişat eliberarea  la aflarea veştii că nu au ucis cu adevărat un om, o formă de contrast hedonic.

Milgram a aplicat, de asemenea, un interviu psihiatric subiecţilor săi, la un an după experiment,  pentru a stabili dacă aceştia au suferit reacţii adverse. Nu a fost detectată niciun stres remanent.


 

Traducere de Maricica Botescu