Muzafer Sherif a efectuat un studiu clasic privind conformismul în anul 1936. Sherif a pus un număr de subiecţi într-o cameră întunecată, cerându-le acestora să se uite la un punct  luminos  şi să spună cât de departe s-a mişcat mişcat punctul respectiv.

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.15: Psihologia socială) - (Partea I: Influenţele grupului) - Normele de grup şi conformismul

 


Psihologii descoperiseră anterior că o lumină mică, nemişcată, aflată într-o cameră întunecată pare de multe ori a fi în mişcare. Acest lucru a fost denumit  efectul  autokinetic. Efectul autokinetic este o iluzie, deoarece lumina nu se mişcă de fapt. Cu toate acestea, oamenii aproape întotdeauna cred că se întâmplă.

De ce a studiat Sherif  efectul autokinetic? Dându-şi seama că o experienţă care este doar "în minţile oamenilor" ar putea fi uşor influenţată de sugestie, Sherif a decis să studieze modul în care oamenii sunt influenţaţi de opiniile altor persoane, în percepţia lor asupra  efectului autokinetic.

În primul rând Sherif a studiat modul în care subiecţii au reacţionat la efectul autokinetic când au fost singuri  în sala experimentului. El a descoperit că subiecţii îşi stabileau în scurt timp propriile norme individuale de judecată - de obicei 2 - 6  inci. Altfel spus, atunci când au avut mai multe ocazii (încercări) de apreciere a mişcării luminii, ei au stabilit o distanţă de 2 - 6 inci, rămânând consecvenţi în judecăţile lor de la o încercare la alta.

În următoarea fază a experimentului, în camera întunecată  au fost puşi în grupuri  de 2 sau 3 subiecţi. La un moment dat li s-a cerut să cadă de acord asupra unei judecaţi singulare privind distanţa de mişcare a luminii.  Sherif a observat în acest moment o tendinţă spre compromis. Oamenii  care fac, de obicei, o estimare de 6 inch ajung curând la judecăţi mai mici, de 4 inci. Cei care au văzut mai puţină mişcare, cum ar fi de 2 inci, au crescut repede distanţa la aproximativ 4 inci. Oamenii se  schimbă pentru a semăna cu ceilalţi din grup.

Subiecţii lui Sherif nu au fost  conştienţi de această influenţă. Când Sherif i-a intrebat  direct, "Ai fost influenţat de judecățile altor persoane în timpul experimentelor?" cei mai mulţi au negat. Cu toate acestea, atunci când subiecţii au fost testaţi individual, mai târziu, cea mai mare parte dintre ei se conforma judecăţii grupului  din care făcuseră parte în ultimul timp. Un subiect care anterior  făcuse o estimare de 2 sau de 6 inci a fost mult mai tentat (după experienţa de grup) să spună că punctul  luminos s-a mişcat cu aproximativ 4 inci. Aceşti subiecţi îşi schimbau judecățile după experienţa grupului, indiferent dacă ei îşi dădeau sau nu seama de aceasta. Ei îşi sporeau conformismul la normele de grup.

Normele de grup sunt standarde de comportament convenite. Experimentul lui  Sherif a  arătat ca normele de grup sunt stabilite prin interacţiunea dintre indivizi şi nivelarea  opiniilor extreme. Rezultatul este un acord de consens care tinde să fie un compromis... chiar dacă este eronat.


 

Traducerea este realizată de Maricica Botescu, cu acordul autorului şi este protejată de legea drepturilor de autor.