Introducere in psihologieDacă definițiile operaționale nu sunt întotdeauna bune, cum poți distinge între una buna și una rea? Această întrebare implică două concepte științifice de bază: încredere și validitatea. O definiție operațională bună ar trebui să fie demnă de încredere și validă.

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.1: Psihologie şi ştiinţă) - (Partea a III-a: Gândirea critică) - Încredere şi validitate

Definiții operaționale, variabile și valori-20

 

Iată niște scurte definiții:

:: Un test este demn de încredere dacă produce aceleași rezultate iar și iar, atunci când se măsoară același lucru.
:: Un test este valid dacă măsoară ceea ce crezi tu că măsoară, așa cum este determinat de un mod independent de a măsura același lucru.

 



Un mod de a măsura încrederea este să faci măsurători în două ocazii diferite, asigurându-te că măsori exact același lucru de fiecare dată. Dacă obții rezultate diferite, instrumentul nu este bun.

Un alt mod de a măsura încrederea, dacă ai un test grilă cu multe întrebări, este să folosești metoda împarte-în-jumătate. Consideri întrebările cu număr impar ca alcătuind un test, iar pe cele cu număr par - un alt test. Dacă rezultatele celor două jumătăți se potrivesc, atunci testul este probabil de încredere.

Nu orice instrument de măsură poate fi manevrat astfel. Încrederea în rezultate este de obicei testată folosind măsurători repetate, ceea ce înseamnă măsurarea aceluiași lucru de mai multe ori. Acest lucru îi permite cercetătorului să determine dacă un test este demn de încredere, atâta timp cât se măsoară într-adevăr același lucru de mai multe ori. Când vine vorba despre abilitățile psihologice umane, acest lucru poate fi dificil. Cercetătorii nu îi pot testa pe aceiași indivizi iar și iar dacă există efectele practicii (schimbări la nivelul scorurilor testelor datorate rezolvării acestora de mai multe ori). Dacă este posibil să apară efectele practicii, atunci testul trebuie să fie efectuat cu subiecți diferiți de fiecare dată, ceea ce face ca verificarea fiabilității sale să fie încă și mai dificilă. De aceea, atunci când este posibilă apariția efectelor practicii, o variație a tehnicii împarte-în-jumătate este adesea mai convenabilă decât tehnica măsurătorilor repetate. Mai mult, cele două pot fi combinate, efectuând un test împarte-în-jumătate de mai multe ori, cu grupuri diferite de subiecți.






Traducere: Ana Cristina Dumitrache