Introducere în psihologieÎn acest episod al cărţii "Introducere în psihologie" vorbim despre primele femei psiholog americane, precum şi despre atitudinea psihologilor bărbaţi faţă de acestea. Nume ca Whiton Calkins ori Ladd-Franklin vă erau necunoscute, probabil, până astăzi.

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.1: Psihologie şi ştiinţă) - (Partea a II-a: Istoria psihologiei) - Primele femei psiholog

William James şi funcţionalismul (8)

 

Multe dintre figurile importante ale psihologiei americane începând cu anul 1800 aveau înfăţişări asemănătoare: erau bărbaţi de vârstă medie cu barbă. Dar au existat încă de la apariţia psihologiei şi câteva femei psiholog. William James a servit ca mentor pentru Mary Whiton Calkins, care ulterior a devenit prima femeie preşedinte al Asociaţiei Psihologilor Americani, succedându-l în funcţie pe James, care apreciase şi o invitase să participe la cursurile sale. Ulterior psihologul a recomandat-o pe Whiton Calkins Universităţii Harvard în vederea urmării doctoratului. Numai că Universitatea Harvard a refuzat să acorde gradul de doctor unei femei la nivelul anului 1890. Calkins şi-a urmat cariera fără doctorat şi a reuşit să se impună ca un psiholog de seamă.

 

 

Edward Bradford Titchener şi atitudinea faţă de femei

În 1892 Wundt şi-a trimis unul dintre studenţi, Edward Bradford Titchener (1867-1927), în vârstă de doar 25 de ani pentru a conduce laboratorul de psihologie al Universităţii Cornell. Titchener - deşi tânăr pentru a fi profesor - trebuie că i-a amintit lui Wundt de începuturile carierei sale. Titchener a fost strict şi a avut un stil autoritar, ca şi Wundt. Acesta intra în clasă cu pompă: el primul, urmat de membri ai facultăţii cu funcţii inferioare şi apoi de studenţi. Clasa aştepta în picioare până i se spunea de către Titchener să se aşeze.

Titchener ilustrează bine atitudinea faţă de femei a acelei epoci. Un grup de psihologie numit Experimentaliştii Titchener s-a constituit în 1904 şi s-au întâlnit în mod regulat pentru a compara note de cercetare, pentru a fuma şi pentru dezbate. Femeile nu erau admise la întâlnirile grupului. Această interdicţie a ofensat-o în special pe Christine Ladd-Franklin (1847-1930), o femeie - om de ştiinţă - care fusese prietenă cu Titchener.

Aceasta începuse să corespondeze cu Titchener încă din 1892, când acesta venise în Statele Unite pentru a-şi începe cariera la Cornell. În 1912 aceasta a fost consternată atunci când Titchener nu i-a permis participarea la întâlnirea anuală a grupului, care a avut loc în aprilie la Universitatea Clark. Ladd-Franklin i-a descris atitudinea ca una "superficială, lipsită de moralitate şi de lipsită de spiritul ştiinţei". Până la urmă Titchener i-a permis să participe o dată, dar numai o dată la întâlnirile grupului. Alte femei au "participat" la întâlnirile grupului, ascultând discuţiile prin intermediul deschizăturii unei uşi.

Cu toate acestea au fost şi opinii conform cărora Titchener nu a discriminat femeile, arătându-se că primul student care şi-a desfăşurat doctoratul sub îndrumarea acestuia a fost o femeie,  Margaret Floy Washburn, care, ca şi Whiton Calkins, va deveni preşedinte al Asociaţiei Psihologilor Americani şi o autoritate proeminentă în domeniul comportamentului animal.

 

 

Traducerea este făcută cu acordul autorului şi este protejată de legea drepturilor de autor.