Articolele de genul "Cum să fii fericit" au devenit emblematice pentru ziare, reviste, cărţi şi un număr tot mai mare de site-uri. Trebuie să "acceptăm realitatea", "să facem o pauză", "să fim sinceri cu noi înşine" sau "să ne înconjurăm de oameni fericiţi". Este puţin probabil ca aceste lucruri să ne facă vreun rău, dar asta nu ne opreşte să le privim ca pe o listă de platitudini - de tipul celor pe care oamenii le recomandă mereu altora, fără să le urmeze ei înşişi.

Comentarii -

Cercetări psihologice recente constată că nivelul de fericire al oamenilor este stabil pe termen lung. Dacă vei câştiga la loterie sau vei paraliza de la gât în jos, după aproximativ trei până la şase luni vei reveni la nivelul de fericire cu care eşti obişnuit. Dacă aceste constatări sunt profund contra-intuitive, ele ridică în acelaşi timp o problemă serioasă pentru cei care doresc să obţină mai multă fericire.

Comentarii -

Urechea internă se află dincolo de oscioare. Fereastra ovală este granița dintre urechea medie și cea internă, la fel cum timpanul (membrana timpanală) este granița între urechea medie și cea externă. Urechea internă este plină cu fluid și încastrată de unele dintre cele mai dure oase ale craniului. Organul principal al urechii interne este cochilia, o structură în formă de melc.

Comentarii -

Ce strategii poţi să foloseşti pentru a te simţi mai bine, a-ţi ridica nivelul de energie şi a-ţi reduce tensiunea? Această întrebare i-a motivat pe Robert Thayer şi pe colegii săi de la Universitatea de Stat din California să investigheze strategiile pe care le folosesc oamenii şi pe care le găsesc eficace (Thayer, Newman şi McClain, 1994). Rezultatele, fără a fi nişte revelaţii, au evidenţiat faptul că aceleaşi trei strategii principale sunt considerate utile atât în vederea schimbării stării de spirit, cât şi pentru reducerea tensiunii şi creşterea energiei:

Comentarii -

Muzica bună are acces direct la emoţii. Ca atare, aceasta poate constitui un instrument fantastic de acordaj fin al stărilor noastre de spirit. Saarikallio şi Erkkila (2007) au investigat modalităţile obişnuite de utilizare a muzicii pentru controlarea şi îmbunătăţirea stărilor de spirit, prin intervievarea unui grup de opt adolescenţi din Finlanda. Participanţii pot reprezenta un eşantion foarte mic şi specific, dar ei au enumerat o listă realmente foarte utilă:

Comentarii -

Utilizează acest exerciţiu simplu al recunoştinţei pentru a obţine o stare de spirit mai bună, în mai puţin de două minute pe săptămână. Stările de spirit cu adevărat bune sunt asemănătoare pulberii de aur. Ele aduc optimism, râsete, creativitate şi simpla bucurie de a trăi. Stările bune ne ajută să suportăm toate frecuşurile cotidiene ale vieţii, cu multă graţie.

Comentarii -

Soarta primelor noastre amintiri este o enigmă. La vârsta adultă, mulţi dintre noi nu avem amintiri de dinainte de vârsta de trei sau patru ani. Totuşi, când suntem mici avem această capacitate de a povesti şi evoca amintiri de dinainte de această vârstă. Pentru a elucida acest mister, trebuie să cunoaştem mai multe despre modul în care funcţionează memoria copiilor. Recent, un studiu ingenios a realizat un test despre cât de durabile pot fi amintirile unui copil.

Comentarii -

Muzica tristă creează un amestec contradictoriu de emoţii, plăcut pentru experienţă. Potrivit unui nou studiu realizat de Kawakami şi colaboratorii săi (2013), muzica tristă este plăcută, deoarece creează un amestec interesant de emoţii; unele negative, altele pozitive. În studiul lor, cercetătorii au descoperit că: "percepţia asupra muzicii triste este una mai gravă, în timp ce trăirile reale ale participanţilor care ascultau muzică tristă se traduceau în emoţii mai romantice, mai voioase şi mai puţin triste decât cele pe care le percepeau cu privire la aceeaşi muzică."

Comentarii -

Cine sunt eu? Probabil fiecare şi-a pus măcar o dată această întrebare în încercarea de a-şi reprezenta propriului sine. Suntem fiinţe sociale, motiv pentru care relaţiile cu ceilalţi reprezintă o sursă importantă a suportului social resimţit şi a stării de bine. De ce unele conexiuni ne aduc mai multă satisfacţie decât altele? Un atribut personal important, prin intermediul căruia se poate răspunde la această întrebare, este legat de modul în care ne reprezentăm sinele. Mai exact, despre relational-interdependent self-construal (RISC) - gradul în care indivizii includ relaţiile cu cei apropiaţi în definirea propriului sine.

Comentarii -

Area 51 pe Google EarthGuvernele şi forţele armate au baze secrete, acesta este un fapt evident. Dar, de obicei, partea secretă se referă doar la ceea ce se face acolo, existenţa reală a unei anume baze militare nefiind, de obicei, pusă în discuţie.

Comentarii -

Cărui fel de energie răspunde simţul auditiv? În ce constă sunetul?  În timp ce ochiul răspunde radiaţiei electromagnetice, urechea răspunde la undele de presiune din aer. Sunetul constă în unde alternative de aer comprimat şi decomprimat. De aceea poţi auzi notele de bas într-un concert zgomotos. Undele de presiune şi vibraţiile pe care le creează în lucruri sunt suficient de puternice pentru a fi receptate cu ajutorul simţului tactil.

Comentarii -

Constanţa dimensiunii este tendinţa obiectelor de a păstra aceeaşi dimensiune aparentă indiferent dacă se apropie sau se depărtează de noi. De ce nu gândim că o maşină se micşorează când se îndepărtează de noi, chiar dacă imaginea de pe retină se micşorează? Noi ştim că se îndepărtează şi ştim asta la nivel primar ce nu necesită timp de gândire.

Comentarii -

Literatura psihologică de specialitate specifică în mod clar că există o relaţie puternică între succes şi fericire. De exemplu, persoanele care au un venit confortabil sau un statut înalt în societate sunt, de obicei, mai fericite. Dar care dintre ele apare în primul rând, fericirea sau succesul?

Comentarii -

Când terapeuţii comportamentalişti abordează problemele pe termen lung, persoanelor aflate în tratament sau rudelor acestora li se poate cere să semneze un contract comportamental, în care se arată că sunt de acord să adere la anumite principii. Părinților li se poate cere să negocieze un contract cu un adolescent rebel, precizând libertăţi şi responsabilităţi.

Comentarii -

Albert EinsteinUnul dintre "avantajele" vieţii de astrofizician îl reprezintă posibilitatea de a primi săptămânal câte un e-mail de la cineva care pretinde că a „dovedit că Einstein a greşit". Uneori aceste e-mailuri nu conţin ecuaţii matematice, ci doar expresii precum „este evident că...", iar alteori conţin pagini întregi de ecuaţii complexe cu zeci de termeni ştiinţifici care sunt însă folosiţi într-un mod neobişnuit..

Comentarii -

Mintea bicameralaÎn prezent, o mulţime dintre noi vorbim, în gând, cu noi înşine, însă doar câţiva dintre noi auzim "voci". Conform unui psiholog, în urmă cu mai puţin de 3000 ani situaţia a fost exact invers. Citiţi în continuare amănunte despre mintea bicamerală şi de ce este posibil ca la un moment dat toată lumea să fi auzit voci.

Comentarii -

Discutii despre moarteEste destul de greu să vorbim despre moarte cu alţi adulţi. Este chiar mai greu atunci când trebuie să explicăm unui copil impresionabil că cineva iubit a plecat pentru totdeauna. În continuare puteţi găsi câteva sfaturi pentru abordarea în cel mai bun mod posibil a acestui subiect inevitabil.

Comentarii -

Mişcarea relativă de la aproape la departe a obiectelor este un indicator pentru distanţă. Copiii o descoperă atunci când privesc prin fereastra maşinii. Obiectele îndepărtate apar statice, în timp ce copacii, stâlpii şi alte obiecte apropiate se mişcă. Copiii pot întreba: ”De ce aceşti copaci merg mai repede decât luna?” Acest fenomen este numit, de asemenea, mişcare paralaxă.

Comentarii -

Majoritatea celor descrise până acum s-au întâmplat în Statele Unite. Ramura europeană a ştiinţei comportamentului animal s-a dezvoltat independent. A început în anii 1870 şi un secol mai târziu a fuzionat cu psihologia comparativă pentru a forma ştiinţa modernă a comportamentului animal. Tradiţia europeană a fost numită etologie. La mijlocul secolului, abordarea psihologiei comparative şi a etologiei a fost foarte diferită.

Comentarii -

Kelly McGonigal este psiholog pe probleme de sănătate, profesor la Universitatea Stanford şi expert în noul domeniu al science-help. Cartea sa, „The Willpower Instinct: How Self-Control Works, Why It Matters and What You Can Do to Get More of It” prezintă ultimele cercetări asupra motivaţiei, tentaţiei şi procrastinării. Bazată pe faimosul curs pe care îl predă la Universitatea Stanford, aceasta este prima carte ce explică noua ştiinţă a autocontrolului şi modul în care poate fi folosit pentru mai multă sănătate, fericire şi eficienţă.

Comentarii -

Există noi dovezi că suplimentele alimentare ce conţin vitamina D pot facilita tratarea autismului. Mulţi oameni de ştiinţă au presupus că comportamentul social problematic al persoanelor cu autism este influenţat de nivelurile scăzute de vitamina D şi serotonină. În prezent, un studiu a descoperit un raport de cauzalitate între vitamina D şi cei trei hormoni care sunt importanţi pentru comportamentul social: serotonina, oxitocina şi vasopresina.

Comentarii -

Aaron Beck, director al Centrului pentru terapie cognitivă de la Universitatea din Pennsylvania, este  descris în cea mai mare parte ca un terapeut cognitiv-comportamentalist. Ca şi Ellis, Beck a fost instruit în psihanaliza tradiţională, dar fiind deziluzionat de ea a început să-şi dezvolte propria terapie în anul 1959. Asemenea lui Ellis, Beck şi-a construit terapia în jurul ideii de eliminare a aspectelor  iraţionale ale discursului interior şi pe încurajarea evaluărilor realiste ale situaţiilor.

Comentarii -

După ce succesul terapiei prin desensibilizare a atras atenţia asupra noului domeniu al terapiei comportamentale din anii '50 şi '60, terapeuţii comportamentalişti au început să se ramifice în diferite tipuri de terapie, bazate pe desensibilizare şi sensibilizare. Lucrarea lui Albert Bandura Principles of Behavior Modification (Principiile modificării comportamentului (1967) a introdus conceptele de întărire indirectă, modelare şi repetarea comportamentului pentru uzul terapeuţilor comportamentalişti.

Comentarii -

Care este scopul sensibilizării acoperite? Care a fost procedura lui Cautela? Sensibilizarea acoperită este o formă de sensibilizare în care procesul de condiţionare are loc în imaginaţie, în afara câmpului vizual (fiind mai degrabă ascunsă, decât făţişă). Să presupunem că un alcoolic doreşte să renunţe la băutură.

Comentarii -

Ce este sensibilizarea, ca terapie opusă desensibilizării? Opusul desensibilizării este sensibilizarea, aceasta vizând antrenarea individului să reacţioneze mai intens la un stimul. Dacă desensibilizarea este folosită pentru a elimina temerile şi neliniştile, sensibilizarea este utilizată pentru a stabili un comportament normal sau de dorit, prin condiţionare clasică.

Comentarii -