Din ce în ce, familiile devin tot mai implicate în procesele terapeutice. În terapia autismului, de exemplu, Ivar Lovaas de la UCLA a obţinut rezultate bune prin utilizarea părinţilor ca terapeuţi. Studiile anterioare au arătat ca terapia intensivă din clinici îşi pierdea efectul, odată ce era încheiată. Doar dacă părinţii acţionau ca nişte terapeuţi întăririle pozitive puteau continua timp de ani de zile şi puteau acoperi toate aspectele diferite ale comportamentului.

Comentarii -

Cele mai multe dintre terapiile tradiţionale erau foarte consumatoare de timp. Freud îşi trata pacienţii timp de ani de zile, iar analiştii de mai târziu i-au urmat exemplul. Versiunea originală a terapiei de desensibilizare a lui Wolpe putea dura până la un an. Rogers spunea că problema prezentată în a doua sau a treia sesiune era diferită de cea din a zecea sesiune, ceea ce însemna că auto-explorarea putea continua destul de mult timp.

Comentarii -

Publicarea în anul 1942 a cărţii Self-Analysis (Auto-analiza) de către Karen Horney a dus la apariţia unui nou gen de literatură psihologică: cărţile de auto-ajutorare. Aceste cărţi oferă sfaturi cu privire la rezolvarea problemelor psihologice, eliminând necesitatea de a vizita sau de a plăti serviciile unui terapeut. În 1969, în discursul său prezidenţial din cadrul Asociaţiei Americane de Psihologie, psihologul George Miller şi-a îndemnat colegii psihologi să „renunţe la psihologie”.

Comentarii -

Explozie nuclearaÎn gălăgia zilnică a ”crizelor” cu care se confruntă omenirea, uităm de multele generaţii care sperăm să ne urmeze. Nu cele care vor trăi peste 200 de ani, ci cele care vor trăi peste 1.000 sau 10.000 de ani. Folosesc cuvântul ”sperăm” deoarece ne confruntăm cu riscuri, numite riscuri existenţiale care ar putea ameninţa să şteargă omenirea de pe faţa pământului. Aceste riscuri nu sunt doar riscuri ale unor mari dezastre, ci ale unor dezastre care ar putea pune capăt istoriei.

Comentarii -

Psihologii care au practicat terapia în anii '40 şi '50 s-au identificat, de obicei, cu o anumită "şcoală". Ei au fost rogersieni sau adlerieni sau freudieni. Prin anii '70, însă, un număr tot mai mare dintre ei erau tentaţi să folosească idei de la mai multe şcoli. Aceasta este orientarea eclectică. Eclectismul presupune proiectarea terapiei din mai multe surse diferite.

Comentarii -

Ce sunt celulele coş? Cum poţi stimula una? Simţul cutanat sau simţul tactil presupune trei tipuri diferite de receptori. Unul din ei – celula coş - constă în fibre nervoase înfăşurate în jurul bazei firului de păr. Poţi verifica faptul că o singură celulă coş, atunci când e stimulată, produce o senzaţie detectabilă. Găseşte un singur fir de păr de pe braţ, îndoaie-l cu atenţie fără să deranjezi alte fire de păr sau să apeşi pielea şi observă senzaţia. Când firul de păr este îndoit prin presiune, neuronul trimite impulsuri către creier.

Comentarii -

Gustul este de obicei numit simţul gustului, în ciuda faptului că olfacţia stăpâneşte abilitatea noastră de a gusta mâncarea şi lichidele. Celulele pentru gust sunt adunate laolaltă în mugurii gustativi de pe limbă, iar mugurii gustativi sunt ascunşi în umflăturile de pe limbă numite papile.

Comentarii -

Ce este ”aroma terapia”? Unii psihologi consideră că mirosurile pot modifica starea de spirit. Un psiholog social a patentat un dispozitiv ce emite mirosuri despre care spune că sunt benefice din punct de vedere psihologic şi există o mică industrie bazată pe ideea de aroma terapie. Fiole mici cu miros plăcut ce emană substanţe sunt vândute oamenilor care vor să-şi sporească vigilenţa sau să-şi îmbunătăţească starea de spirit.

Comentarii -

Ce este adaptarea olfactivă? Cât de completă este după câteva minute? Adaptarea senzorială, diminuarea răspunsului în urma stimulării continue, apare în cazul mirosului ca şi în celelalte simţuri. Adaptarea olfactivă este rapidă şi aproape completă din cauza unui sistem chimic special ce neutralizează răspunsul receptorilor olfactivi la mirosuri. În cazul olfacţiei, mirosurile par cu 80% mai puţin puternice după câteva minute de expunere la ele.

Comentarii -

fragment din coperta cartiiPentru necunoscători filozofia poate părea complicată. Dar oare chiar aşa este? Deşi pare a fi greu de abordat, aceasta poate fi mai uşor înţeleasă dacă este explicată de cineva care, pe lângă vastele cunoştinţe în domeniu, are şi capacitatea de a le transpune pe înţelesul tuturor. O astfel de persoană este Thomas Nagel. Profesor de filozofie şi drept la New York University, acesta încearcă în cartea „Ce înseamnă, oare, toate acestea? O foarte scurtă introducere în filozofie”, să explice filozofia celor care nu au luat niciodată contact cu ea.

Comentarii -

Profesorul şi autorul american contemporan Martin Seligman este un pionier al ştiinţei fericirii, nu doar pentru că are o teorie sistematică referitoare la motivele fericirii, ci pentru că foloseşte o metodă ştiinţifică pentru a explora această stare de spirit. Prin utilizarea unor chestionare exhaustive, Seligman a constatat că cei mai satisfăcuţi şi optimişti oameni sunt cei care şi-au descoperit şi exploatat o combinaţie unică de valori şi trăsături pozitive - de exemplu, umanitatea, cumpătarea şi perseverenţa.

Comentarii -

De ce au şerpii limba bifurcată? Limba bifurcată a unui şarpe constituie un sistem necesar pentru detecţia mirosului. O pereche de senzori chimici, câte unul pe fiecare latură a bifurcaţiei limbii, furnizează direct informaţii către o parte a creierului numită vomeronasală sau organul lui Jacobson. De ce este limba şarpelui bifurcată? Pentru că aceasta oferă informaţii direcţionale şarpelui prin aceea că cei doi receptori sunt stimulaţi în grade diferite de mirosurile ce vin din direcţii diferite.

Comentarii -

Martin SeligmanNăscut în 1942, Martin Seligman este creditat pentru contribuţia sa la fundamentarea psihologiei pozitive şi pentru eforturile sale de a explora ştiinţific potenţialul uman. În cartea sa Fericirea autentică (2002), el explică faptul că drumul său spre acest nou domeniu al psihologiei a debutat printr-un studiu asupra neajutorării învăţate la câini. Pe parcursul studiului, el a observat că, în pofida a numeroase situaţii fără ieşire la care erau supuşi, unii câini nu renunţau şi nu "învăţau" neajutorarea.

Comentarii -

Vederea și auzul sunt adesea numite simțurile majore, în timp ce mirosul, gustul și simțul tactil sunt numite simțurile minore. Însă ele nu sunt, de fapt, minore. Oamenii care au pierdut un simț minor, precum olfacția (mirosul) sau simțul gustativ (gustul), sunt complet tulburați de handicapul lor. Este adevărat că simțurile minore au zone mai mici dedicate lor în creier și manuale, comparativ cu vederea și auzul.

Comentarii -

Majoritatea dintre noi cunoaşte fenomenul de ardere, un proces chimic în care un combustibil se combină cu oxigenul şi produce căldură şi lumină sub forma unui incendiu în care atât combustibilul cât şi sursa de foc sunt bine cunoscute. Cu toate acestea, în anumite circumstanţe scânteia care aprinde focul nu reprezintă o sursă evidentă, cum ar fi un fitil, ci reprezintă de multe ori un proces complicat, adeseori ascuns.

Comentarii -

În anul 1990 autorităţile au închis strada 42 din New York pentru parada dedicată zilei pământului, iar în anul 1999 un culoar important de trafic a fost închis în capitala Coreei de Sub pentru lucrări de reparaţii. În mod bizar, deşi ambele rute erau culoare importante de trafic, închiderea lor nu a dus la blocaje de circulaţie, ci la descongestionarea traficului.

Comentarii -

Sunt mulţi cei care au încercat să găsească o definiţie a fericirii şi modalităţi prin care aceasta poate fi atinsă. Bertrand Russell este unul dintre aceştia, iar simplitatea şi claritatea cu care îşi prezintă propriile experienţe şi observaţii poate fi văzută ca un ajutor pentru toţi cei aflaţi „în căutarea fericirii”. Înainte de a vorbi despre fericire şi antecedentele acesteia, Russell prezintă principalele cauze ale nefericirii care, în opinia acestuia, ţin în cea mai mare parte de sistemul social.

Comentarii -

Am fost consultat în privinţa alegerii unui atelier de (auto)cunoaştere în baza unui faimos test de personalitate. În opinia mea, o participare la aşa ceva este totuna cu a merge la un consult astrologic. Carl Gustav Jung, unul dintre cei mai faimoşi cercetători ai psihismului, după cum s-ar exprima prietenii psihologiei mistice (fără dovezi obiective), a publicat în 1921 o carte despre tipuri psihologice pe care o poţi găsi astăzi mai prin toate librăriile.

Comentarii -

Un domeniu nou şi înfloritor al psihologiei - psihologia pozitivă - a început să dezvăluie răspunsuri fascinante bazate pe dovezi la multe dintre întrebările despre fericire. Vă prezentăm în acest articol un sumar al celor mai recente descoperiri ale ştiinţei emergente a fericirii.

Comentarii -

Galeria Senso s-a redeschis pe 7 aprilie, după o lungă absenţă, timp în care s-au desfășurat lucrări de  modernizare și extindere a spaţiului expoziţional. În demersul de a sprijini și promova arta contemporană de calitate, galeria a ales să găzduiască cu ocazia inaugurării,  expoziţia internaţională de pictură și sculptură "Poduri Europene", aflată  la cea de a XI-a ediţie, organizată de  Fundaţia Fildas Art, Asociaţia Femeilor Creatoare de Artă Plastică din România și programul Catena pentru artă.

Comentarii -

Ce este intuiţia? De unde vine aceasta şi în ce măsură ne afectează deciziile? Când este bine să cântărim toate alternativele şi când să ne bazăm pe instinct? Acestea sunt doar o parte din întrebările la care Gerd Gigerenzer, directorul centrului ABC (Adaptative Behavior and Cognition) din cadrul Institutului Max Plank încearcă să răspundă în cartea „Intuiţia. Inteligenţa inconştientului”.

Comentarii -

Introducere in psihologieÎn discuţia despre percepţia vizuală am argumentat faptul că halucinaţiile demonstrează natura constructivă a percepţiei. Percepţia auditivă este, de asemenea, construită la nivelul creierului. Sunetul, ca orice experienţă integrată, trebuie să fie sintetizat (pus laolaltă) de mecanismele neuronale. La fel ca în cazul vederii, procesul de sinteză nu copiază întotdeauna identic informaţia senzorială ce ajunge la sistemul nervos.

Comentarii -

"Recunoştinţa este secretul vieţii" - Albert Schweitzer. "Doamne, am plătit noi înşine pentru toate lucrurile astea, aşa că mulțumesc pentru nimic" - Bart Simpson. Noua carte de psihologie pozitivă a dr. Robert A. Emmons, ‘Thanks!‘, susţine că practicarea recunoştinţei este benefică pentru fericirea, satisfacţia de viaţă şi sănătatea noastră fizică.

Comentarii -

Am acordat o atenţie crescută recunoştinţei în ultimul timp, expunând dovezile experimentale ale sporirii nivelului de fericire prin practicarea recunoştinţei şi recenzia lucrării "Thanks!" - cartea autorului studiului. Pentru a fi şi mai convingători, prezentăm în continuare cele 10 etape recomandate de dr. Robert Emmons pentru a practica recunoştinţa şi a deveni, astfel, mai fericiţi.

Comentarii -

Oamenii din toată lumea valorizează fericirea - adică, pun senzaţia de bine deasupra inteligenţei, succesului şi chiar bogăţiei materiale (Diener & Oishi, 2006). Acest lucru are sens, deoarece fericirea este asociată cu atât de multe rezultate pozitive: satisfacţia în relaţiile personale, un loc de muncă mai bun, mai multă împlinire la acel loc de muncă şi un venit mai mare.

Comentarii -