(Timp citire: 2 minute)

GandireaAd Hominem este o eroare de logică ce constă în folosirea unui atac împotriva persoanei care emite o opinie în încercarea de a invalida argumentele acesteia. Dacă veţi urmări cu atenţie, veţi observa că acest tip de eroare de logică este foarte întâlnită în discuţiile politice.

Exemplul 1:

 

Ion Iliescu îşi exprimă opinia conform căreia ceea ce face Traian Băsescu prin chemarea în piaţa publică a cetăţenilor pentru a-l susţine împotriva parlamentarilor care vor să-l demită reprezintă un pericol pentru democraţie, pentru că în felul ăsta se exercită o presiune nepermisă asupra membrilor Parlamentului.
La acestea un analist politic ar spune următoarele: ceea ce spune Ion Iliescu este fals. Aduceţi-vă aminte că Ion Iliescu este cel care a chemat minerii în Bucureşti pentru a-l proteja!

Comentarii -

(Timp citire: 1 minut)

HIV este abrevierea pentru "Virusul Imunodeficienţei Umane", din eng."human immunodeficiency virus".
SIDA este abrevierea pentru "Sindromul Imunodeficienţei Dobândite", venind din eng. "Acquired Immune Deficiency Syndrome".

HIV este denumirea dată unui virus care prin slăbirea sistemului imunitar uman poate duce la deces. Un purtător al virusului HIV nu este în mod automat bolnav de SIDA.

Comentarii -

(Timp citire: 1 minut)

Iată următoarele fraze:
"Einstein, asemenea majorităţii fizicienilor, credea că universul este static",
"Einstein, asemenea majorităţii fizicienilor, credeau că universul este static",
"Einstein făcea parte dintre acei fizicieni care credea că universul este static",
"Einstein făcea parte dintre acei fizicieni care credeau că universul este static".

Comentarii -

(Timp citire: 2 minute)

Care este forma corectă: "Muzeul de istorie al Bucureştiului" ori "Muzeul de istorie a Bucureştiului"? Răspunsul este: depinde. Dacă vrem să vorbim despre muzeul de istorie care este situat în oraşul Bucureşti, atunci vom spune "Muzeul de istorie al Bucureştiului". Dacă, în schimb, ne referim la un muzeu care etalează pagini din istoria oraşului Bucureşti, atunci vom spune "Muzeul de istorie a Bucureştiului".

Comentarii -

(Timp citire: 1 minut)

"Care" ori "pe care"? - iată dubiul pe care mulţi îl au atunci când contextul impune folosirea lui "care"...

Una dintre cele mai frecvente greşeli de vorbire întâlnite astăzi este legată de folosirea pronumelui relativ "care" la acuzativ. De multe ori auzim exprimări de genul:
"Soluţiile care le propunem sunt...",
"Banii care i-am cerut nu au fost niciodată daţi" ori
"În sfârşit, am găsit factura care o căutam".

Comentarii -

(Timp citire: 1 minut)

 

Mulţi consideră că folosirea lui "doar" şi a lui "decât" este la libera alegere a vorbitorului. În consecinţă, unii spun: "Am decât o sută de lei. Mă poţi împrumuta?" ori "Vreau decât să fiu ascultat". În aceste cazuri ar trebui, în fapt, folosit "doar": "Am doar o sută de lei" ori "Vreau doar să fiu ascultat".

Comentarii -

(Timp citire: 1 minut)

Adeseori, în mod greşit, aceste cuvinte sunt folosite ca şi cum ar însemna acelaşi lucru ori diferenţele dintre sensurile celor doi termeni ar fi nesemnificative.

Astronomia, succint spus, este o ştiinţă care studiază mişcările, structura şi evoluţia corpurilor cereşti, Universul în totalitatea lui.

Astrologia, în schimb, este o pseudoştiinţă care pretinde că poate prezice destinul şi caracterul omului după poziţia şi mişcarea aştrilor.

Comentarii -

(Timp citire: 1 minut)

1.

Sacul şi sacoşa sunt rupte.
Sacul şi sacoşele sunt rupte.
Sacul şi geamantanul sunt rupte.
Sacul şi geamantanele sunt rupte.

Regula este: când subiectul multiplu este exprimat prin substantive nume de lucruri de genuri diferite, dintre care unul la masculin singular, numele predicativ se pune la feminin plural.

Comentarii -

(Timp citire: 6 minute)

cliseele limbiiCuvintele au înţelesuri, iar limba este făcută pentru a comunica. Banal, nu? Lucrurile nu stau chiar aşa... Nenumărate şabloane s-au instalat în discursul modern, făcând limba de neînţeles. Mai jos puteţi citi despre câteva dintre clişeele limbii române moderne.

Comentarii -

(Timp citire: 1 minut)

A învesti şi a investi sunt două cuvinte care au sensuri diferite.
A învesti
înseamnă a acorda în mod oficial un drept, un titlu, o demnitate.
A investi are sensul de a face o investiţie, a plasa un capital, a cheltui bani pentru ceva.
După cum se observă, sensurile sunt diferite. Prin urmare, aceste verbe nu pot fi folosite la întâmplare, căci utilizându-l pe unul în locul celuilalt se pot crea confuzii ori exprimări ridicole.

Comentarii -

(Timp citire: 1 - 2 minute)

Până de curând verbul "a merita" era unul mediocru, nebăgat în seamă, aproape marginalizat. De mai bine de un an însă, nu ştiu prin ce mecanism obscur, a reuşit să se impună. Aşa că astăzi, dacă vrei să-ţi ajuţi un coleg cu un sfat, în funcţie de experienţa avută, îi spui "Se merită!" ori "Nu se merită". Desigur, dacă "nu se merită", tonul trebuie să fie grav, iar mimica sugestivă...

Comentarii -

(Timp citire: 2 minute)

În prima zi când o jurnalistă "postrevoluţionară" de la Antena3 a aflat că în lume s-a ivit o criză economică, a invitat un "analist" pe care l-a abordat abrupt cu întrebarea: "Ce înseamnă, concret, criza pentru noi?". Insul a început să rostească vorbe, să spună fraze lungi, să avertizeze populaţia, să certe guvernul care nu a luat măsuri. Dar domnişoara nu era recentă într-ale meseriei, aşa că nu s-a lăsat păcălită: "Spuneţi-ne ce ni se va întâmpla! Concret!". Nimic... În final, am văzut-o nefericită. Insul nu-i spusese "concret" ce e criza. Oare de ce? Să nu fi avut nicio idee?

Comentarii -

(Timp citire: 1 minut)

Într-o vreme mai totul începea cu "deci". Orice introducere era "concluzionată" cu "deci, ce vreau să vă spun...". Astăzi un nou cuvânt poluează aproape orice exprimare: absolut.  Este prezent în formulări din cele mai diverse. Auzim că unul este "absolut de acord cu propunerea de modificare a Constituţiei", iar altul spune că valoarea leului este "absolut normală". Neaga nu a avut "absolut nici un conflict cu Lăcătuş", Realitatea ne anunţă că aseară a fost "lider absolut de audienţă". Un paragraf de lege s-a dovedit "absolut inutil", iar despre Mitoşeru aflu că este "absolut plictisitor". În numai câteva minute de butonat telecomanda descoperi că mai totul este absolut, că nimic nu mai este ordinar.

Comentarii -

(Timp citire: 1 minut)

Atât de răspândită este folosirea termenului "preşidenţie" ori a variantei "preşedenţie", încât chiar şi preşedintele în exerciţiu, Traian Băsescu, se foloseşte de "preşidenţie" pentru a face referire la instituţia prezidenţială. Nu mai vorbesc despre jurnalişti, care - mulţi dintre ei - năuciţi de lupta lor pentru adevăr, folosesc limba română grăbit şi de foarte multe ori incorect. Numai că această exprimare, "preşidenţie", nu este corectă. Termenul potrivit este "preşedinţie", pentru simplul motiv că este un derivat al cuvântului "preşedinte". Dacă am fi avut "preşidente", atunci am fi avut şi "preşidenţie".

Comentarii -

(Timp citire: 1 minut)

Nu am să insist asupra greşelilor de folosire a adjectivelor/adverbelor prezentate mai jos. Ce trebuie reţinut este că acestea nu suportă grade de comparaţie; prin urmare, evitaţi să adăugaţi particule cum sunt: mai, cel mai etc.

Comentarii -

(Timp citire: 7 - 8 minute)

VirgulăMai jos puteţi găsi un scurt ghid de folosire a virgulei în limba română. Virgula - folosirea acesteia - dă destulă bătaie de cap, întrucât regulile sunt complicate pentru cineva care a pierdut contactul cu limbajul prea tehnic predat la orele de gramatică la şcoală.

Comentarii -

(Timp citire: 1 minut)
În ziarul Gândul găsesc că "Persoanele juridice titulare ale unui contract de leasing financiar pentru o cladire sau un teren trebuie sa se prezinte la sediile Directiilor de Taxe si Impozite cu urmatoarele documente: declaratia tip de impunere, contractul de leasing financiar in original si copie xerox, dovada inregistrarii bunului in contabilitate, schita terenului sau a cladirii si certificatul unic de inregistrare in original si copie xerox." Las deoparte faptul că în 2009 un ziar ce se consideră elitist nu e în stare să publice varianta electronică  folosindu-se de diacritice.

Comentarii -

(Timp citire: 1 minut)
Pe site-ul revistei Ştiinţă şi Tehnică aflu că "Teoria Generală a Relativităţii reprezintă însă poate cel mai extraordinar exemplu de izbândă totală a gândului". O fi, nu o fi aşa, nu discut, dar mă întreb: chiar cel mai extraordinar? Se întâmplă ca extraordinar să nu aibă grad de comparaţie, conţinând în sine superlativul. Extraordinar înseamnă incredibil, fenomenal, foarte bun etc. Nu poţi spune, de exemplu, făcând înlocuirea, cel mai foarte bun, pentru că nu are sens o atare punere laolaltă de cuvinte.

Comentarii -

(Timp citire: 1 minut)
În revista Descoperă, citesc aici următorul titlu: A fost Einstein ultimul mare geniu? Şi geniu, şi mare? Geniu se referă la o capacitate creatoare extraordinară ori la o persoană cu o astfel de capacitate. Geniu este unul dintre acele cuvinte care exprimă anumite însuşiri în cel mai înalt grad, iar orice element de întărire este inutil, ba mai mult, pleonastic.

Comentarii -

(Timp citire: 1 minut)
Dacă afirmăm că ”filozofia lui Schopenhauer ne este familiară”, spunem în fapt că ne este cunoscută, apropiată, inteligibilă. Dacă, în schimb, zicem că ne este familială, vom comite o greşeală, folosind impropriu termenul familial, care are sensul de ”legat de familie, privitor la familie”. Putem afirma, de pildă, că ”Neînţelegeri familiale m-au oprit de la candida pentru postul de director”.

Comentarii -

(Timp citire: 1 minut)

Literar se referă la literatură. Literal, în schimb, semnifică ”literă cu literă, cuvânt cu cuvânt”.

Comentarii -

(Timp citire: 1 minut)

Adeseori aceşti termeni se folosesc în mod greşit, original în locul lui originar şi invers. Deşi sunt foarte apropiate ca pronunţie, au sensuri complet diferite.

Original are sensul de nou, neimitat după altcineva ori personal, pe când originar înseamnă atât ”dintr-un anume loc”, cât şi ”iniţial, în forma de început”.

Pentru o explicaţie detaliată a celor doi termeni puteţi consulta Dicţionarul Limbii Române.

Comentarii -

(Timp citire: 2 minute)

Au fost alegeri (30.12.2008). Partidul Social Democrat a căștigat mai multe voturi decât Partidul Democrat Liberal, dar mai puține mandate în parlament. Președintele PSD, Mircea Geoană, spune că este câștigătorul moral al alegerilor. Emil Boc, președintele PDL, spune că din punct de vedere moral, PDL are dreptul la impunerea prim-ministrului. Ce caută cuvântul moral în atare exprimări? Ce vor să spună respectivii politicieni folosind cuvântul moral în contextele arătate?

Comentarii -

(Timp citire: 3 minute)

Geam_spartMizeria atrage mizerie. Corupţia atrage corupţie. O interesantă teorie venită din zona psihologiei experimentale este reconfirmată recent arătând că oamenii tind să se comporte în funcţie de mediul în care acţionează. O teorie cu aplicaţii diverse în combaterea infracţionalităţii.

Comentarii -

(Timp citire: 4 minute)
Nu o să vorbesc aici despre practicarea sportului. Sub acest aspect, există o opinie zdrobitor majoritară transmisă prin toate mijloacele de informare în masă şi susţinută de diverşi cercetători care afirmă beneficiile exerciţiului fizic. Subiectul este pasiunea pentru sport, care se traduce adeseori într-un comportament la limita normalităţii şi a suportabilităţii pentru un nepasionat; un comportament care presupune o incredibilă risipă de emoţii, angajarea într-o documentare exhaustivă privind sportul agreat ori stabilirea evenimentelor propriei vieţi pe baza programului activităţilor sportive la care trebuie să fii martor.

Sunt două aspecte pe care încerc să le analizez: sentimentul înfrângerii şi euforia victoriei. Desigur, nu am cum descrie aici aceste simţăminte; limbajul nu are acces în această zonă. Oricât ar încerca cineva să surprindă în cuvinte tragedia pe care o trăieşte un suporter înflăcărat al unei echipe de fotbal, de pildă, nu va reuşi să transmită mai nimic unui ins care niciodată nu a trăit acest sentiment. Pur şi simplu limbajul nu are uneltele descrierii simţămintelor, ci doar pe acelea de a arăta către ele, iar cel ce primeşte mesajul, recunoscând trăirea, să spună: ”A, înţeleg despre ce e vorba, am trecut şi eu prin asta”.

 

 

Se întâmplă ca registrul sentimentelor umane să fie limitat. Şi ca să continuu paralela cu limbajul, este o situaţie similară în cazul uzului limbii. Mă explic imediat… Şi am să încep cu analiza limbajului. Aţi observat probabil că deşi există un fel de jargon sportiv, cuvintele tari folosite în sport se aplică mai bine unor alte zone sociale, ca de exemplu conflictelor armate, ori calamităţilor naturale; de pildă, auzim mereu urmărind o transmisiune sportivă despre încleştare, luptă, război pe viaţă şi pe moarte, dezastru, masacru. Pentru cei mai lucizi această terminologie pare nepotrivită anexată unui simplu eveniment sportiv. Dar acest limbaj este folosit pentru că emoţiile trăite de pasionaţii de sport nu au la îndemână, întru exprimarea lor, un vocabular specific care să înlocuiască cuvinte ca cele prezentate mai sus. Cuvântul dezastru pronunţat singur ori în anumite contexte, poate vorbi despre milioane de oameni morţi, folosit însă în zona sportului poate consemna faptul aparent mărunt că echipa de pe primul loc a fost învinsă de cea de pe ultimul.

Această sărăcie a instrumentelor de adresare există şi în privinţa sentimentelor. Suferinţa pe care un suporter o resimte în urma înfrângerii echipei favorite într-un meci pe care îl consideră extrem de important seamănă destul de mult cu suferinţa pe care o trăieşte când, bunăoară (păstrând proporţiile), pierde pe cineva drag. Desigur, sunt registre diferite şi cu urmări - sub aspectul duratei sentimentelor - diferite, pentru că o victorie ulterioară readuce starea de euforie, pe când moartea cuiva nu poate fi anulată în vreun fel. Dar nu aceasta este ideea pe care vreau să o accentuez, ci aceea că suferinţa experimentată în urma unui eşec sportiv este un fel de antrenament pentru suferinţa… să-i spunem reală. Dacă există grade diferite de suferinţă, nu există totuşi tipuri diferite. Astfel se explică şi faptul că uneori auzim de suporteri care se sinucid, găsind insuportabil un insucces al favoriţilor lui.

Un lucru similar vreau să menţionez despre gestionarea victoriei. Ca să încep cu esenţialul, o să spun că sunt neurologi care afirmă că nefrecventarea unui sentiment pentru vreme îndelungată conduce la inabilitatea experimentării lui. Sunt mecanisme interne care neexersate devin inactive. Astfel, de pildă, prin afundarea într-o stare prelungită de tristeţe se poate ajunge la pierderea abilităţii de a trăi bucuria. Or tocmai despre acest lucru vreau să vorbesc, adică despre faptul că experienţa euforiei generate de victorie antrenează căile neuronale, permiţând retrăirea acestei stări în viitor. Cu siguranţă sunt oameni care în afara sportului, găsesc arareori motive pentru a fi expansivi, euforici, fericiţi. De asemenea, sunt convins că sunt oameni a căror vieţuire se consumă ani la rândul fără ca aceştia să simtă însufleţirea aceea sublimă pe care o poate stârni sportul. Starea de graţie pe care un simplu meci o poate crea în fiinţa umană o regăsim şi la poetul atins de muza creaţie, şi la misticul aflat în extaz; iar acest lucru, cred, vorbeşte tocmai despre registrul restrâns şi nespecific unui anumit tip de activitate al sentimentelor umane.

Sportul poate fi un expedient pentru atomizarea monotoniei cotidiene. Dar mai mult decât atât poate fi un util exerciţiu al gestionării propriilor sentimente.

 

Comentarii -