EinsteinTeoria generală a relativităţii a lui Einstein a trecut toate testele la care a fost supusă, de aceea este considerată o teorie solidă de către fizicieni. Ce dovezi sunt pentru relativitatea generală? Până în prezent TGR a făcut următoarele predicţii:

 

 

 

 

CUPRINS

1. Întreaga orbită a planetei Mercur se roteşte datorită geometriei curbate a spaţiului din apropierea Soarelui. Valoarea „deplasării periheliului” din fiecare secol era bine cunoscută în momentul în care Einstein a oferit o explicaţie completă pentru ea, în 1915.

2. Lumina la fiecare frecvenţă poate fi curbată exact în acelaşi fel ca şi gravitaţia. Acest lucru a fost confirmat de eclipsa solară din 1919 pentru lumina vizibilă, prin utilizarea stelelor din apropierea marginii discului solar (limbului solar) şi între anii 1969-1975, folosind emisiile radio de la quasarii de tip stelar înregistrate, de asemenea, în apropierea marginii discului solar. Devierea luminii a fost exact cum a prevăzut relativitatea generală.      

3. Ceasurile merg mai încet în câmpurile gravitaţionale puternice. Acest lucru a fost confirmat de Robert Pound şi George Rebka de la Universitatea Harvard, în 1959 şi Robert Vessot în anii ’60 şi ’70, folosind ceasuri pe bază de maseri cu hidrogen, de înaltă precizie, amplasaţi pe avioane cu reacţie şi pe sateliţi.

4. Masa gravitaţională şi masa inerţială sunt identice. Cel mai recent, în 1971, Vladimir Braginsky de la Universitatea din Moscova, a confirmat predicţia relativităţii generale în această privinţă, în termeni de 1 parte la un miliard din egalitatea exactă, cerută de relativitatea generală.    

5. Găurile negre există. Cu toate că existenţa acestor obiecte a fost presupusă înainte de a fi prezentate pentru prima oară de către astronomi, la începutul anilor ’70, abia în 1992 s-a atins pragul critic de acceptare de către comunitatea astronomică. Atunci a fost momentul în care observaţiile realizate de Telescopul Spaţial Hubble au relevat existenţa monstruoaselor găuri negre de miliarde de ori mai masive ca Soarele, în nucleele galaxiilor apropiate, cum ar fi Messier 87, Messier 33 şi NGC 4261.         

6. Gravitaţia are propria formă de radiaţii care pot transporta energie. Russel Hulse şi Joseph Taylor au descoperit în 1975 doi pulsari orbitând unul în jurul celuilalt şi printr-o monitorizare atentă a pulsaţiilor lor precise, în următorii 20 de ani, au confirmat că sistemul pierde energie cu o rată de 1 procent din cea prezisă de relativitatea generală, pe baza emisiei de radiaţie gravitaţională.      

7. Există o forţă nouă numită „gravito-magnetism”. Întocmai cum câmpurile electrice şi magnetice sunt legate, în conformitate cu relativitatea generală un corp care se roteşte produce o forţă asemănătoare magnetismului denumită „gravito-magnetism”. Relativitatea generală prezice că corpurile care se rotesc nu numai că vor curba spaţiul şi timpul, dar de asemenea vor răsuci spaţiul gol. Un satelit al NASA denumit  Gravity Probe B a fost lansat pentru a verifica dacă acest efect există. Acesta este un „criminal”. Dacă efectul nu este găsit, relativitatea generală este rănită mortal, în ciuda unui şir lung de alte succese.

8. Spaţiul se poate întinde în timpul expansiunii Universului. Acest lucru a fost confirmat de descoperirea de către Edwin Hubble a recesiei galaxiilor, în  1929. Mai recent, în 1993, astronomul Kenneth Kellerman a confirmat că mărimile unghiulare ale surselor de unde radio îndepărtate descresc la un minim, atunci când se îndepărtează la distanţe mai mari, exact aşa cum era de aşteptat pentru un spaţiu care se dilată. Acest lucru nu este prezis de nici un alt model cosmologic care nu include, de asemenea, dilatarea spaţiului, ca un fenomen real, fizic.

Traducere după Relativity QA de Mircea Ştefan Moldovan cu acordul editorului.