CUPRINS


Dacă un obiect se află la 5 miliarde de ani-lumină, noi vedem cum arăta acesta cu 5 miliarde de ani în urmă. Nu poţi recepţiona o imagine de la un obiect care să fie mai recentă decât durata în care lumina a parcurs distanţa de la acesta. Cu alte cuvinte, lumina de la un obiect îndepărtat, care a fost emisă cu 4 miliarde de ani în urmă, este încă pe drum înspre noi şi lumina pe care a emis-o cu 6 miliarde de ani în urmă, ne-a depăşit deja cu un miliard de ani în urmă.

Comentarii -

CUPRINS


Nici unul, din câte ştiu eu. O dimensiune ajunge. S-ar putea totuşi, să existe mai mult de 3 dimensiuni ale spaţiului, dar acest lucru este relevant doar pentru lumea cuantică.

Comentarii -

EinsteinCei care studiază teoria supercorzilor pentru a putea ajunge la o „Teorie a totului” cred că branele-p sunt „subspaţii  cu p dimensiuni din structura topologică cu 10 dimensioni a corzilor”, folosite în funcţia matematică de „ancorare” a capetelor corzilor.

Comentarii -

CUPRINS


Materia poate să apară din nimic pentru că acesta este modul în care operează vidul. Acest fenomen poate fi studiat în detaliu în laboratoarele de acceleratoare. Nu cred că cineva înţelege cu adevărat de ce este astfel natura.

Comentarii -

CUPRINS


Sub-spaţiul este un subset al unui spaţiu mai mare, în care toate operaţiile aritmetice identice sunt posibile, dar în care rezultatele acestor operaţiuni sunt întotdeauna încă elemente din cadrul sub-spaţiului.

De exemplu, în spaţiul tri-dimensional putem forma planuri în două dimensiuni. Aceste planuri 2D sunt numite sub-spaţii ale spaţiului întreg 3D. Dacă sunteţi un cititor de SF, sub-spaţiile sunt o denumire „cool”, dar nu există nicio cale de a ieşi din spaţiul 3D şi de a intra în „sub-spaţiul” 2D doar pentru a ajunge la o stea din apropiere!

Comentarii -

Am considerat cândva că viteza sunetului este de nedepăşit, dar a fost depăşită. Nu se întâmplă acelaşi lucru cu viteza luminii?


CUPRINS


Nu, pentru că viteza luminii a a fost parte din mai toate experimentele pe care fizicienii le-au efectuat în ultimii 100 de ani. Nici o singură spărtură în acest zid nu a fost constatată vreodată, care să sugereze că materia sau energia pot călători câtuşi de puţin mai repede decât viteza luminii. Dacă există o modalitate de a face aceasta, natura nu ne oferă niciun indiciu despre cum s-ar putea întâmpla în mod natural.

Comentarii -

EinsteinCe este, de fapt, spaţiul? Aceasta este cea mai importantă întrebare din fizica modernă. Einstein însuşi a spus că în măsura în care teoria sa, a relativităţii generale, este implicată, spaţiul (de fapt, spaţiu-timpul) şi câmpul gravitaţional sunt acelaşi lucru.

Comentarii -

CUPRINS


Nu ştim cu adevărat. Relativitatea generală şi principiul lui Mach par să sugereze că acest lucru este adevărat. Recent, un grup de fizicieni au speculat că inerţia provine din materia perceptibilă (electroni, atomi, etc.) care se deplasează prin vidul fizic care acţionează diferit de-a lungul direcţiei de mişcare şi întârzie particula, astfel încât, inerţia este de fapt un efect al mecanicii cuantice produs la nivel local, nu de materia îndepărtată.

Comentarii -


CUPRINS

Nu există o dovadă pentru asta... cu siguranţă nu în spaţiu-timpul nostru propriu. Dacă el este  orientabil în unele spaţii/timp mai mari, nu ştim cum să confirmăm sau infirmăm, deoarece, tot ce am cunoscut vreodată este doar în cadrul spaţiu/timpului nostru.

Comentarii -

 

CUPRINS


Ce se întâmplă în spaţiu între corpurile care gravitează? Câmpul gravitaţional există în spaţiu şi determină cât de puternic vor fi afectate particulele de către câmpurile de forţe ale celor două corpuri. Ce anume este exact câmpul gravitaţional, nu ştim, dar se crede că este ca o roire de stup a unor particule virtuale numite „gravitoni”, la fel cum celelalte forţe au propriile lor cuante.

Comentarii -

 

CUPRINS

Da. Un câmp gravitaţional conţine energie exact ca şi câmpurile electromagnetice. Această energie produce propria gravitaţie şi asta înseamnă că, spre deosebire de toate celelalte câmpuri, gravitaţia poate interacţiona cu ea însăşi şi nu este „neutră”.

Energia conţinută de câmpul gravitaţional al Pământului este aproximativ egală cu masa Muntelui Everest, aşa încât, pentru cele mai multe aplicaţii, nu trebuie să ne facem griji cu privire la această „auto-interacţiune” a gravitaţiei, atunci când calculăm mişcarea altor corpuri în câmpul gravitaţional al Pământului.

Comentarii -

CUPRINS

Nu. Încă de la începutul anilor ’80, astronomii s-au mirat de faptul că mişcarea apsidală a acestui sistem de stele binar este de aproximativ 1/3 din predicţia teoretică aşteptată de la o combinaţie a relativităţii generale cu efectele clasice mareice-rotaţionale. Dar, într-un articol publicat în „Astrophysical Journal” (Ap.J volumul 375, p. 314), fizicienii Khaliullin, Khodykin şi Zaharov de la Universitatea din Moscova au arătat că diferenţa din cadrul mişcării apsidale ar putea fi explicată în întregime prin acţiunea unui al treilea corp din sistem. A treia stea ar fi pe o orbită aflată la o distanţă de maximum 0,02" de sistemul binar şi are o luminozitate egală cu 3 procente din cea a Soarelui.

Comentarii -

În 1676, Roemer studia eclipsele sateliţilor lui Jupiter datorate discului lui Jupiter şi a observat că, de-a lungul anului, predicţiile sale o luau înaintea eclipselor efective pe care el le vedea la telescop. Întrucât sateliţii au orbite bine determinate, cu perioade de orbitare în jurul lui Jupiter fixe, el a dedus corect că întârzierea dintre predicţia sa şi eclipsa efectivă avea de-a face cu diferenţa de timp necesară luminii să ajungă la Pământ pe măsură ce distanţa de la Jupiter la Pământ se schimbă pe parcursul anului.

Comentarii -

EinsteinTeoria relativităţii generale „clasice”, care este o teorie elaborată de Einstein în 1915, este o teorie în care câmpurile gravitaţionale sunt entităţi continue din natură. Ele reprezintă, de asemenea, proprietăţile geometrice 4-dimensionale ale spaţiu-timpului.

Comentarii -

CUPRINS


Nu, deoarece dilatarea timpului din mişcarea astronauţilor însumată cu cea din mişcarea lor prin câmpul gravitaţional al Pământului are o valoare mai mică de o microsecundă, ceea ce necesită o precizie a măsurării de aproximativ 100 de ori mai bună  decât cea de pe parcursul unei perioade de o săptămână, astfel încât chiar să vezi acest efect. Cele mai multe ceasuri de mână reuşesc doar o secundă sau ceva de genul acesta.

Comentarii -

EinsteinCe obiecte putem vedea mişcându-se cu viteze apropiate de viteza luminii, naturale ori făcute de om? Putem accelera atomi individuali, protoni şi electroni foarte aproape de viteza luminii în „laboratoarele de acceleratoare” din întreaga lume, aşa cum sunt CERN, SLAC, Fermilab.

Comentarii -

EinsteinCum a reuşit Bradley să determine viteza luminii în 1727 cu ajutorul paralaxei solare? Pe baza informaţiilor furnizate de Isaac Asimov: „În 1727, în timp ce căuta dovezi pentru paralaxă, James Bradley a descoperit aberaţia stelară, un alt efect anual, dar mult mai mare."

Comentarii -

EinsteinPoate exista spaţiul în sine, fără materie sau energie în jurul său? Nu. Experimentele continuă să arate că nu există „spaţiu” care să stea în afara spaţiu-timpului, în sine... nu este arenă în care să opereze materia, energia şi gravitaţia şi care să nu fie afectată de  materie, energie şi gravitaţie.

Comentarii -

EinsteinCum ajunge lumina, mai exact, să sufere deplasarea spre roşu într-un câmp gravitaţional? Lumina transportă energie, deoarece E = h x c/lungimea de undă, unde h este constanta lui Planck. Dar în oricare sistem de referinţă local viteza luminii în vid este mereu 299.792,5 km/ sec.

Comentarii -

EinsteinCe duce la curbarea geodezicelor în apropierea materiei? Materia produce gravitaţie. Nu ştim exact cum funcţionează, pentru că nu avem o teorie a gravitaţiei suficient de detaliată care să cuprindă granularitatea materiei şi energiei într-o „teorie cuantică a gravitaţiei”.

Comentarii -

EinsteinSunt 3 tipuri cunoscute: Doppler (datorită îndepărtării în spaţiu de observator), gravitaţională (în cazul luminii care părăseşte un câmp gravitaţional puternic), precum şi cosmologică (unde spaţiul însuşi se întinde, ca şi lumina care călătoreşte prin el).

Comentarii -