Moleculele unui lichid nu trebuie să ajungă în mod obligatoriu la temperatura de fierbere pentru a trece din starea lichidă în starea gazoasă. Unele dintre moleculele care posedă o energie cinetică mare vor părăsi lichidul printr-un proces numit evaporare.


Moleculele unui lichid nu trebuie să ajungă în mod obligatoriu la temperatura de fierbere pentru a trece din starea lichidă în starea gazoasă. Unele dintre moleculele care posedă o energie cinetică mare vor părăsi lichidul printr-un proces numit evaporare.

Toate lichidele au o proprietate numită tensiune de suprafaţă, ceea ce înseamnă că există o tendinţă a lichidului de se păstra compact, de a nu-şi risipi uşor moleculele constituente. Pentru a se produce fenomenul de evaporare, moleculele trebuie să penetreze această barieră, iar pentru asta e nevoie de energie. Deci dacă o moleculă are suficientă energie, această va putea trece prin această "scoarţă" a lichidului, pierzând energie în timpul acestui proces. Asta înseamnă că doar moleculele cu viteză mare vor putea fi parte din procesul evaporării. Viteză mare înseamnă temperatură ridicată, astfel că prin dispariţia moleculelor cu energie mai ridicată dintr-un lichid, temperatura cantităţii rămase scade.

 

Cum poate evaporarea să reprezinte un proces de răcire?

Dacă nu ar exista fenomenul evaporării, corpul omenesc s-ar supraîncălzi foarte repede. Ori de câte ori ne suprasolicităm din punct de vedere fizic, corpurile noastre transpiră, generând astfel o cantitate de lichid la nivelul pielii. Acest lichid se evaporă. Evaporarea se petrece cu o viteză mare în medii mai calde, aşa cum e şi cazul suprafeţei corpului omenesc, al pielii. Absorbind căldura corpurilor noastre, moleculele din compoziţia transpiraţiei dobândesc suficientă energie cinetică pentru a se elibera de lichid şi a trece în atmosferă sub formă gazoasă. Absorbţia căldurii la nivelul pielii de către lichidul rezultat prin transpiraţie şi evaporarea rapidă a acestuia oferă corpului omenesc un sistem foarte eficient de răcire.