ZahărSe pare că există modalităţi nelimitate prin care zahărul poate ucide oamenii. Acesta nu se mulţumeşte doar cu uciderea lentă provocată de aportul caloric, ci s-a specializat şi în crimele subite şi violente. Aflaţi cum şi de ce poate zahărul să explodeze.

 

 

 

 

Zahărul arde. Acest lucru a supărat pe oricine a distrus o prăjitură lăsând-o prea mult în cuptor sau a trebuit să se prefacă a savura o mâncare arsă, însă bucătăriile patiseriilor nu sar de obicei în aer la fel ca laboratoarele de fabricare a metadonei, iar deţinerea de brioşe (spre deosebire de cea de droguri) este permisă în avion. Care este elementul care duce de la o simplă masă distrusă la o explozie?

 



Există o mai mare probabilitate ca praful să ia foc brusc şi rapid decât ca aluatul să păţească asta. Focul are nevoie de oxigen, iar obiectele mici au mai multe şanse de a crea echilibrul dintre combustibil şi aer necesar unei flăcări. Majoritatea oamenilor care au provocat un incendiu  - în orice fel de circumstanţe s-ar fi întâmplat asta, noi nu judecăm pe nimeni - ştiu că trebuie să aţâţi focul pentru început. Particulele fine de zahăr vor lua foc mai repede decât nişte bucăţi mari de lemn.

Localizarea este, de asemenea, un factor important când vine vorba de explozia zahărului. Faptul că particulele de zahăr ard atât de repede împiedică declanşarea anumitor explozii. Nu există mult combustibil în ele, deci, pentru ca o explozie mare să se declanşeze, particulele trebuie să fie aşezate la o distanţă precisă.

Până în secolul al XIX-lea, navele de foc erau uneori folosite în luptele pe mare. Navele de foc erau vase bătrâne sau ieftine stropite din plin cu un combustibil, incendiate şi apoi împinse către vasele inamice, în speranţa că acestea aveau să ia şi ele foc.  Acestea incendiau la rândul lor şi mai multe vase, până când, dacă cei dintâi aveau noroc, nu mai rămânea niciun duşman. Cantitatea de combustibil necesară fiecărei nave trebuia să fie calculată cu exactitate. Dacă navele ardeau prea repede, se scufundau înainte de a ajunge la inamic.

Particulele de zahăr seamănă foarte mult cu aceste nave. Ele trebuie să se afle într-o poziţie din care să poate ajunge la cealaltă serie de particule şi să o aprindă pe aceasta înainte de a se stinge. La rândul ei, aceasta trebuie să ajungă la următoarea pentru ca explozia să aibă loc. Acest lucru e dificil de realizat în contexte domestice. În fabricile unde se prelucrează mâncarea, zahărul constituie un real pericol. Când zahărul a cauzat explozii, acest lucru s-a petrecut în rafinării, unde el acoperea pereţii şi suprafeţele, iar zahărul pudră se ridica în aer.

Nu doar zahărul explodează. Şi făina este alcătuită din carbohidraţi – multe molecule de zahăr lipite unele de altele. Şi ea poate exploda în acelaşi mod ca zahărul. Presupun că acelaşi lucru se poate întâmpla şi cu praful de cacao. Majoritatea materialelor organice pot arde. Probabil şi bicarbonatul de sodiu.

Acum trebuie doar să mai găsesc un mod de a face ouăle, untul  şi vanilia să explodeze şi voi avea arma supremă - prăjitura inflamabilă - iar lumea va fi a mea.

 

 

Textul reprezintă traducerea articolului how-does-sugar-explode?, publicat pe io9.com.
Traducerea: Ana Cristina Dumitrache