În acest articol ne propunem să scoatem din sticlă oul fiert, decojit şi introdus anterior acolo fără a-l deteriora. După cum am precizat în finalul primului articol al seriei Fizica distractivă, principiul de care ne vom folosi va fi acelaşi. Este necesar să învingem prin orice mijloace, cu excepţia folosirii vreunei ustensile de bucătărie cu care am putea fărâma oul sau sparge sticla, forţa de rezistenţa care se opune ieşirii acestuia.

Dacă întoarcem sticla cu gura în jos, obţinem un ansamblu în cadrul căruia oul se află în echilibru din punct de vedere al forţelor care acţionează asupra sa. Care sunt acestea? Pe de o parte, presiunea aerului din interiorul sticlei (exercitată pe toată suprafaţa prinsă în interiorul sticlei a oului) se însumează cu greutatea oului. De cealaltă parte, presiunii exterioare a aerului i se adaugă reacţiunea sticlei care apare la contactul cu oul (care include şi forţele statice de frecare dintre ou şi suprafaţa sticlei). Ca şi în exemplul anterior, trebuie să generăm un dezechilibru între aceste forţe. Filmul de mai jos ilustrează una dintre soluţiile posibile.

 


Fizica în acţiune în interiorul sticlei

Apa fierbinte transmite căldură sticlei care, la rândul său, încălzeşte aerul din interior. Conform legii Charles, creşte şi presiunea aerului din interiorul sticlei, ceea ce înseamnă că forţa rezultantă care trage oul în jos învinge treptat, pe măsură ce presiunea aerului din interiorul sticlei creşte, rezultanta forţelor care se opun tendinţei oului de a ieşi din sticlă.

 

O variantă îmbunătăţită a acestui simplu experiment presupune turnarea unei mici cantităţi de apă în sticlă anterior încălzirii aerului din interior. Se face acest lucru pentru etanşeizare. Dacă la contactul dintre ou şi gura sticlei există imperfecţiuni cauzate de faptul că oul nu are o formă perfect adaptată structurii sticlei, pentru a evita pierderile de presiune a aerului din interior se foloseşte acest mic truc. Apa turnată în interior etanşeizează perfect contactul dintre ou şi gura sticlei.