De la certitudine la incertitudineNatura şi toate acele sisteme avansate pe care gândirea le-a creat pentru noi (de la microeconomie la ingineria genetică, de la constituţiile juridice la sateliţi) ne forţează să facem un pas înapoi, să luăm o pauză şi să privim în jur la tot ceea ce am creat.

 

 

Povestea ştiinţei (72)

Lumea noastră este, în parte, starea actuală a tot ceea ce există. Dar această realitate este percepută şi modelată de gândire. La rândul său, gândirea umană, precum şi tehnologiile pe care le-a produs, acţionează din nou asupra acelei lumi pentru a o transforma.

Intervenţia umană în natură - mediul, minţile şi corpurile noastre, mijloacele de deplasare şi de comunicare, crearea de noi materiale, exploatarea resurselor şi aşa mai departe - a avut un impact enorm în ultimii 200 de ani. Acest impact continuă într-un ritm accelerat. Acum este momentul să facem un bilanţ. Avem nevoie să ne uităm la lumea noastră, la diferitele noastre societăţi şi la noi înşine şi să ne întrebăm spre ce ne îndreptăm.

A face acest lucru în timpul primilor ani ai noului mileniu pare a fi foarte adecvat. Trebuie să examinăm structura diverselor organizaţii pe care le-am creat în domeniile sociale, politice şi religioase. Trebuie să investigăm sistemele noastre economice, modul în care funcţionează diferitele forme de guvernare, precum şi diferitele moduri în care oamenii caută să se ajute unii pe alţii. Trebuie să ne întrebăm dacă aceste structuri şi organizaţii continuă să servească scopurilor pentru care au fost create de la început. Corespund ele spiritului care le-a inspirat odinioară?

Mai devreme în acest capitol am făcut o evaluare critică a visului Iluminismului. Totuşi, Iluminismul a fost, de asemenea, perioada în care cele mai strălucite minţi ale unei generaţii au privit critic societatea şi modul său de guvernare. În Anglia, filozofii Hobbes şi Locke erau interesaţi de natura societăţii umane şi de menţinerea sa în bună ordine. Voltaire şi enciclopediştii au făcut ceva similar în Franţa, în timp ce în Statele Unite ale Americii Jefferson şi părinţii fondatori ai Constituţiei au meditat profund la sistemele de guvernare. Un val similar de creativitate critică este necesar şi astăzi.


Vremurile s-au schimbat şi au apărut noi puncte de vedere. De o importanţă cheie este realizarea din partea noastră a faptului că trăim pe o planetă finită, ceea ce face ca toate planurile şi acţiunile noastre să aibă ecou în întreaga lume. Implicaţiile oricărei decizii nu pot fi limitate la un singur grup, persoană sau naţiune. Când membrii populaţiei Iroquois trebuiau să ia o decizie, ei se gândeau la implicaţiile pentru a şaptea generaţie ce avea să vină după ei. Astăzi trebuie să ne gândim nu numai la a şaptea generaţie de americani, britanici, germani sau japonezi, ci şi la popoarele din toată lumea, bogate sau sărace, industrializate sau indigene.

Necesitatea de a face o pauză este vitală. Responsabilitatea cade cu siguranţă pe cele mai strălucite minţi ale planetei, pe filozofii, poeţii, artiştii, scriitorii, politicienii şi oameni săi de ştiinţă. Dar aceasta este şi responsabilitatea fiecăruia dintre noi. Pentru că fiecare dintre noi se intersectează cu această planetă şi popoarele sale, într-o largă varietate de moduri. Dacă suntem părinţi, atunci trebuie să ne gândim la copiii noştri, la natura educaţiei lor, precum şi la tipul de muncă pe care îl vor face. Dacă lucrăm, atunci ne vom gândi la afaceri, economie, viitorul general al locului de muncă şi al petrecerii timpului liber, precum şi la modul în care vom genera împlinire în vieţile noastre.

Când mergem la cumpărături, ne punem în contact cu întreaga planetă, deoarece mărfurile alimentare, îmbrăcămintea, ca şi produsele prelucrate provin acum din fiecare colţ al lumii. Care sunt implicaţiile alegerilor noastre, cum poate afecta maşina noastră sau cina noastră oamenii din Africa, Asia sau chiar din micile oraşe ale Americii?

În afara locuinţelor, suntem membri unei comunităţi şi ne întrebăm cum se formează şi se dezvoltă comunităţile. Ne întrebăm despre nevoia profund resimţită în prezent de apartenenţă, de a fi parte a unui sens mai larg, de a ni se da posibilitatea de a contribui. Şi, atunci când ne plimbăm în natură, când stăm liniştiţi la domiciliu sau când ne alăturăm unui locaş de cult, începem să ne gândim la calităţile transcendente ale vieţii şi la tot ce este sacru.

În această carte am trecut în revistă diverse moduri în care gândurile noastre pot transforma lumea şi modurile în care conştiinţa s-a modificat de-a lungul secolului XX. Desigur, acţiunea unui papă sau a unui preşedinte pot avea mari implicaţii. Dar la fel pot să o facă gândurile noastre individuale. Fiecare dintre gândurile noastre schimbă lumea într-un mod micuţ, dar subtil. Înmulţiţi aceasta cu zecile de mii de oameni dintr-un oraş, cu sutele de milioane de oameni dintr-o ţară, cu miliardele din întreaga lume şi gândirea umană va avea un impact enorm.

Acum ne aflăm înaintea unei pauze. Fiecare dintre noi urmează să privească lumea şi în inima lui sau a ei. Din această suspendare creativă va veni un nou impuls. Fiecare dintre noi va fi responsabil pentru acel impuls, pentru modalitatea prin care am ales să înaintăm în acest mileniu. Combinaţia impulsurilor, gândurilor şi atitudinilor noastre va crea o lume nouă. Pentru a face acest lucru, nu vom lua în considerare doar inimile noastre, ci vom începe să dialogăm cu ceilalţi, cu natura şi cu sacrul. Vom abandona visul certitudinii absolute. În locul său, fiecare dintre noi trebuie să-şi asume responsabilitatea pentru viitorul incert.

Post-scriptum (74)

Traducerea, realizată de Maricica Botescu, este făcută cu acordul autorului şi este protejată de legea drepturilor de autor.