partea 12Începem al doilea capitol al cărţii "De la certitudine la incertitudine" cu matematica. Nu cu formule supărătoare însă, ci cu prezentarea acesteia ca "regină a ştiinţelor", ştiinţa care guvernează Universul şi - după un mare autor - toate universurile posibile...

 

 

 

 

CAPITOLUL II - DESPRE NEDESĂVÂRŞIRE

În capitolul precedent am văzut cum Natura limitează certitudinea pe care o aşteptăm de la lumea materială şi cum ne permite investigarea misterelor realităţii numai până la un anumit punct; dincolo de acesta suntem în pericol de a ne pierde în paradox şi confuzie. Înseamnă că ne-am pierdut pentru totdeauna speranţa pentru certitudine?

Dacă - prin acţiunile noastre de participare în Natură - stabilim limite pentru întinderea cunoaşterii noastre, atunci cel puţin ar trebui să fim în stare să găsim certitudine în produsele abstracte ale minţii noastre. Dincolo de toate, nu ar trebui să fim în stare să descoperim certitudinea în lumea matematicii? Exact acest lucru l-a crezut filozoful Bertrand Russel în anul 1900, pe când îl asculta pe Giuseppe Peano vorbind cu claritate despre fundamentele matematicii; astfel, el a decis să se dedice demonstrării rigorii absolute a matematicii.

 

 

PUTEREA ŞI FRUMUSEŢEA MATEMATICII

Visul de a stabili organizarea lumii conform principiilor matematicii a apărut cu mult înaintea naşterii ştiinţei moderne. Şcoala pitagoreică din Grecia Antică credea că "totul este număr". În Evul Mediu armoniile matematicii reprezentau cheia deopotrivă către muzică şi către măreţele produse ale arhitecturii. Picturile lui Piero della Francesca (1420-1492) ne introduc într-un univers al unui echilibru şi a unei ordini matematice desăvârşite. Acelaşi simţ al armoniei şi proporţiei este de găsit în muzica lui J.S.Bach; graţie cercetărilor violoncelistului Hans-Eberhard Dentler, ştim că Arta Fugii a lui Bach a fost influenţată de simbolismul numerelor lui Pitagora1.

Acolo unde găsim certitudine şi adevăr în matematică, găsim, de asemenea, şi frumuseţe. Marea matematică este caracterizată prin estetica sa. Matematicienii se bucură de eleganţa, economia mijloacelor şi ineluctabilitatea logică a dovezilor. Este ca şi cum marile adevăruri ale matematicii nu au cum fi altfel. Lumina acestei logici se reflectă în structurile fundamentale ale lumii fizice prin matematica fizicii teoretice.

În "Studiul matematicii", Bertrand Russel scria: "Matematica ne duce în zona absolutei necesităţi, căreia nu numai această lume, dar orice lume posibilă trebuie să i se conformeze". Pentru filozof "matematica este o lume ideală şi un edificiu etern al adevărului. [...] În contemplarea frumuseţii sale senine omul poate găsi refugiul dintr-o lume copleşită de rău şi suferinţă"2. Pentru astronomul James Jeans (1877-1946) "Dumnezeu este un matematician". Există, de asemenea, o vorbă printre matematicieni, "Dumnezeu a făcut numerele. Omul a făcut restul"3.

"De la certitudine la incertitudine" (13)

 

 

Traducerea este făcută cu acordul autorului şi este protejată de legea drepturilor de autor.


1. Hans-Eberhard Dentler. L'Arte della Fuga di Johann Sebastian Bach: Un'opera pitagorica e la sua realizzazione, Milan:Skira, 2000.
2. Frederick Copleston parafrazându-l pe Russel, Istoria filozofiei, vol.8: De la Bentham la Russel, New York: Bantam, Doubleday Bell, 1985.
3. James Jeans, Universul Misterios, Cambridge: Cambridge University Press, 1930.