În Alice în ţara minunilor, Humpty Dumpty o admonestează pe Alice atunci când aceasta întreabă care este înţelesul unui cuvânt. Pentru Humpty un cuvânt înseamnă exact ceea ce el vrea să însemne, pentru că: cine este stăpânul, el ori limbajul?
Bertrand Russell a vrut să urmărească raţionamentul lui Humpty folosindu-se de al său atomism logic, reducând limbajul la intenţie şi forţându-l să însemne exact ceea ce se intenţiona să însemne. Pe când era tânăr, Wittgenstein sugera că limbajul creează imagini ale realităţii şi, cu condiţia şă ne limităm afirmaţiile la cele similare afirmaţiilor ştiinţifice, ar putea fi posibil să spunem ceva precis despre lume.
Mai târziu însă, Wittgenstein a realizat că limbajul are viaţă proprie. Poeţii sunt extrem de grijulii privitor la modul în care limbajul este folosit şi pot petrece zile pentru a alege cuvântul potrivit. Însă adevărata putere a poeziei stă în multiplele înţelesuri ale cuvintelor şi în capacitatea acestor cuvinte de a evoca înlănţuiri de imagini, metafore etc. Aceste jocuri ale limbajului sunt cele care sunt adevărate capcane pentru filozofie, pentru că limbajul creează confuzie atunci când filozofii încep să dezbată probleme ca liberul arbitru, conştiinţa, cauzalitatea şi realitatea.
Limba este un organism viu. Ne permite să ne jucăm şi să fim creativi. Este potrivită pentru orice, de la discursurile distorsionate şi convingătoare ale unui politician, până la vorbele unui vânzător de maşini ori ale unui adolescent îndrăgostit. Limba este folosită pentru glume, recitarea de poeme epice, compunerea unei scrisori pentru a exprima condoleanţe ori pentru a cânta o melodie folk. Limbajul este unul dintre instrumentele cele mai fine de care dispunem; cu toate acestea, pentru a-l cita din nou pe Bohr, suntem mereu suspendaţi în limbaj, neştiind unde este sus şi unde este jos.
Societatea vestică este suspendată într-un limbaj care preferă substantivele, în timp ce indienii Blackfoot folosesc un limbaj bogat în forme verbale. Dar ştiinţa vestică a intrat acum într-o nouă eră, când limba bazată pe substantive nu mai este adecvată. Pe de altă parte, este improbabil că vom putea transforma limba pe care o vorbim pentru a răspunde provocărilor existente. A avut, prin urmare, Bohr dreptate susţinând că ne-am atins limitele cunoaşterii atunci când am "întâlnit" lumea cuantică?
După cum acest capitol a arătat, certitudinea limbajului este doar o altă iluzie a începutului de secol al XX-lea la care a trebuit să renunţăm. Atomismul logic al lui Russell este incapabil să creeze bogăţia lumii noastre. Este imposibil să fim totalmente precişi atunci când vorbim. Nu putem "ţintui" lumea în cuvinte. Dar limbajul are multe să ne ofere, iar vieţile noastre sunt mult mai bogate atunci când acesta rămâne liber, nerestricţionat. Poate că următorul Niels Bohr va vorbi una dintre limbile Algonquian.
Traducerea este făcută cu acordul autorului şi este protejată de legea drepturilor de autor.
