Deplasarea cu o viteză mai mare decât viteza luminii înseamnă că ar fi posibilă călătoria în timp?
Da, asta înseamnă.
- Detalii
- Scris de: Dr. Sten Odenwald
În Universul nostru, spaţiul 3-dimensional şi timpul formează un obiect fizic nou, indivizibil, care are 4 dimensiuni. Toate legile fizicii şi fenomenele par să solicite perceperea spaţiului şi timpului ca un singur obiect, spaţiu-timpul. Despre asta vorbesc teoriile relativităţii ale lui Einstein.
- Detalii
- Scris de: Dr. Sten Odenwald
Dacă spaţiul poate fi îndoit, el poate fi de asemenea şi feliat?
Ca fizicieni, nu ştim cât de rău poate fi tăiat şi feliat spaţiul. Matematicienii taie şi feliază în mod obişnuit tipurile de spaţiu pe care le studiază, dar nu există nici o dovadă că spaţiul fizic poate fi feliat. El poate fi deformat, curbat şi îndoit rău de tot, dar nu feliat!
- Detalii
- Scris de: Dr. Sten Odenwald
Fizica cuantică prezintă o serie de trăsături contraintuitive, cum ar fi inseparabilitatea, efectul tunel şi, cum s-a demonstrat în cadrul experimentelor cu două fante, dualitatea undă-particulă. În continuare, despre experimentele de radiere cuantică.
- Detalii
- Scris de: Stuart Mason Dambrot
Dacă Universul este un univers de tip închis, e posibil ca undele gravitaţionale să fi înconjurat deja Universul?
Nu, pentru că nu au avut suficient timp, în cei 15 miliarde de ani care au trecut, să ocolească spaţiul 3D. La fel ca oricare altă informaţie care se propagă cu viteza luminii, într-un astfel de model cosmologic, semnalul va face o călătorie completă în jurul Universului în momentul în care acesta intră în starea de „Big Crunch”. Când un asemenea Univers ajunge la punctul său de întoarcere (expansiunea se transformă în restrângere - n.tr.), semnalul va fi parcurs exact jumătate din drum său în jurul universului şi noi vom vedea exact jumătate din spaţiul complet care a apărut după Big Bang.
- Detalii
- Scris de: Dr. Sten Odenwald
Nu ştim altceva, decât că natura penalizează sever orice proces care încearcă să facă acest lucru, să atingă viteza luminii. Acesta pare să fie modul în care este alcătuit Universul nostru special. Poate să nu ne placă, dar la fel ca şi în cazul multor altor legi, cu existenţa cărora trebuie să ne împăcăm, aceasta este o lege pe care n-am văzut-o niciodată violată şi trebuie să trăim cu ea.
- Detalii
- Scris de: Dr. Sten Odenwald
Pe măsurăm ce ne apropiem de viteza luminii nu ni se pare că Universul dispare într-un punct luminos, dinaintea noastră?
O dată ce înţelegem efectele relativiste, privind de-a lungul direcţiei de mişcare vom vedea stelele din faţa noastră deplasându-şi puternic culoarea spre albastru şi stelele imediat din spatele nostru deplasându-se spre roşu. Va fi o distorsionare crescândă a imaginilor, în sensul că stelele de dinaintea noastră vor părea că alunecă într-un punct aflat direct în faţa noastră, iar în spatele nostru se va extinde o zonă, în interiorul căreia stelele sunt complet deplasate în afara benzii vizuale şi în scurt timp, nu se mai detectează nici o emisie de unde luminoase.
- Detalii
- Scris de: Dr. Sten Odenwald
Când depăşim viteza luminii, cum devine masa noastră „imaginară”?
În ecuaţia relativistă, masa este:
masa = masa de repaus / [1 - (v/c)²]½
Se poate observa că pentru v mai mare decât viteza luminii, vom avea rădăcina pătrată dintr-un număr negativ, ceea ce matematicienii numesc rădăcină imaginară. Acest lucru, din punct de vedere fizic, ne arată că masa corpului creşte asimptotic spre infinit atunci când viteza corpului v se apropie de viteza luminii. Constatăm că doar când v = c, numitorul fracţiei devine zero şi masa aflată sub observaţie devine infinită. Pentru orice accelerare continuă, va trebui să ne facem griji, mai întâi, să atingem viteza luminii şi abia pe urmă să ne gândim cum o depăşim, pentru a ajunge la o masă imaginară!
- Detalii
- Scris de: Dr. Sten Odenwald
În afara atomului, spaţiul are 3 dimensiuni mari, care se bazează într-un raport mai bun de 1 parte la 10 miliarde, pe modul în care acţionează gravitaţia în comparaţie cu modul în care relativitatea generală spune că ar trebui să se comporte în spaţiul 3D. În interiorul atomului, la o scară mai mică decât nucleul atomului, noi nu ştim ce se întâmplă cu spaţiul, dar teoreticienii care caută o „Teorie a totului” par să îmbrăţişeze ideea că ar putea fi o mulţime de dimensiuni microscopice, cuantice, pentru fiecare punct al spaţiului 3D. Nu există nici o dovadă observaţională pentru asta, dacă nu cumva dovada este chiar acolo, în faţa noastră şi noi pur şi simplu nu o vedem!
- Detalii
- Scris de: Dr. Sten Odenwald
În prezent, nu există experimente care să indice că spaţiul ar fi cuantificat şi nimeni nu ştie cum s-ar putea efectua astfel de experimente. Nu avem tehnologia necesară.
- Detalii
- Scris de: Dr. Sten Odenwald
Dacă undele gravitaţionale se deplasează cu viteza luminii, de ce nu se aplică efectul de întârziere în ecuaţiile folosite în mecanica cerească?
Ecuaţiile standard nu sunt afectate de efectul de întârziere în propagarea undelor gravitaţionale, deoarece pentru cele mai multe dintre calculele de efemeride, efectul este prea mic pentru a avea consecinţe pe termen scurt (notă: efemeridele sunt tabelele care conţin poziţiile planetelor din sistemul solar la anumite date calendaristice). Calculele cele mai sofisticate din domeniul mecanicii relativiste, aplicate în astronomie, iau în considerare această întârziere şi rezultatele sunt în deplină concordanţă cu cele mai precise observaţii.
- Detalii
- Scris de: Dr. Sten Odenwald
Întrebare:
Ar fi posibil ca fenomenele de lentilă gravitaţională să fie cauza apariţiei exploziilor de raze gama în acelaşi loc pe cer, mai degrabă decât repetarea exploziilor?
- Detalii
- Scris de: Dr. Sten Odenwald
Dacă ar fi să călătorim în spaţiu, ne-am întoarce într-adevăr mai tineri decât prietenii lăsaţi în urmă?
Un mare număr de experimente cu particule subatomice accelerate şi cu ceasuri purtate de avioane cu reacţie, confirmă că noi şi ceasurile care ne însoţesc în călătorie, vor înregistra o scurgere mai lentă a timpului decât un ceas în repaus. Dar, pentru tipurile de viteze cu care călătorim, această diferenţă de timp înseamnă minuscule fracţiuni dintr-o secundă. În cazul particulelor subatomice, viteza acestora pote fi mărită la 99,9999 % din viteza luminii şi atunci constatăm într-adevăr câteva lucruri importante, cum ar fi creşterea de câteva ori a duratei de viaţă a particulelor în comparaţie cu cazul în care s-ar mişca mai încet. Efectul pare deci, destul de real.
- Detalii
- Scris de: Dr. Sten Odenwald
Întrebare: Dacă am putea să ne întoarcem în acelaşi loc din spaţiu-timp unde am fost ieri la amiază, ar fi încă ieri la amiază?
Răspuns: Da...dar ar implica călătoria în timp şi Natura nu pare dispusă să joace acest joc cu noi.
- Detalii
- Scris de: Dr. Sten Odenwald
Din punct de vedere matematic şi în concordanţă cu relativitatea, ele sunt, într-un anumit sens, interschimbabile, dar noi ştim că ele formează părţi egale ale unui „lucru” mai mare, numit spaţiu-timp şi doar în interiorul spaţiu-timpului pot fizicienii înţelege cel mai complet mişcarea, iar proprietăţile obiectelor naturale şi ale fenomenelor pot fi înţelese riguros.
- Detalii
- Scris de: Dr. Sten Odenwald