Eseul (referatul), ca o formă de evaluare primară, ar trebui să dispară. Tipul acesta de idee îngrozeşte lumea academică, dar este o idee pe care cred că toţi ar trebui să o luăm în considerare. Noutăţile conform cărora există "fabrici de trişat", ce afectează universităţile din Australia (fenomen larg răspândit şi în România. n.tr.), nu au fost în fapt noutăţi pentru nimeni din interiorul acestora.

 



Universităţile dispun de tehnologie avansată cu care descoperă când studenţii trişează. Ei folosesc această tehnologie pentru unele tipuri de evaluări, în special pentru a descoperi plagiatul. Oricum, există un răspuns clar la această problemă, dacă universităţile vor realmente să se asigure că toţi elevii își îndeplinesc sarcinile ei înşişi: trebuie schimbat modul în care se face evaluarea, trecând la o evaluare autentică.

 

Evaluarea ar trebui să reflecte lumea reală

Metodele curente de evaluare nu oglindesc lumea reală. Când, de exemplu, trebuie ca cineva să scrie un eseu, dacă nu este din lumea academică? Când dăm examene de tipul celor din universităţi la serviciu, în special tipurile de examene cu "cartea închisă" şi care necesită memorare de conţinut, în scopul reproducerii?

Până şi acele examene pe care le consider mai adecvate - cele în care elevilor li se dă permisiunea să aibă asupra lor notiţele şi cărţile - nu permit celor care dau examenul să caute pe Internet ori în baze de date online. În viaţa reală, oricâtă presiune ar fi asupra noastră, căutăm pe Internet pentru informaţii. Mai controversată este ideea de a "suna un prieten", pentru a obţine noi idei.

O minoritate de studenţi folosesc metode de a trişa din ce în ce mai sofisticate. Asta include plătirea unui scriitor "fantomă" (cunoscut doar de plătitor), fenomen care efectiv externalizează educaţia. Îmi este milă de angajatorii care vor depinde de oameni ce, efectiv, nu au învăţat cum să-şi facă treaba ei înşişi.



Cu aceste tipuri de evaluări pe care le folosesc acum, universităţile au dificultăţi din ce în ce mai mari în a detecta tipul de înşelătorie descrie în paragraful de mai sus, cu excepţia situaţiei în care studenţii refuză să plătească pe cineva pentru a le scrie lucrările.

Scanările biometrice, pe de altă parte, pot identifica studenţii care cheamă alte persoane pentru a participa în locul lor la examene. Cred, totuşi, că acest tip de înşelătorie este destul de limitat.

Unele universităţi, ca Universitatea de Tehnologie din Sydney, încearcă să se adapteze. Aceasta a renunţat în parte la prelegeri şi le-a înlocuit cu un model de predare ce presupune interacţiunea student-cadru didactic. Provocarea acum este să survină schimbarea şi din punct de vedere al evaluării.


Alternative la examinări şi eseuri

Viitorii angajatori vor să ştie exact ce ştiu să facă absolvenţii. În procesul de intervievare şi selecţie, în proporţie din ce în ce mai mare, solicitanţii de slujbe sunt puşi să execute tipul de sarcină pe care ar trebui să-l îndeplinească dacă ar ocupa funcţia pentru care concurează, incluzând aici abilitatea de a lucra în echipă.

Universităţile trebuie să se străduiască să pregătească studenţii pentru viitorul loc de muncă. Iată câteva exemple de sarcini din lumea reală pe care studenţii de la Universitatea de Tehnologie din Sydney le îndeplinesc pe timpul studiilor:

1. Studenţii la medicină participă la îngrijirea pacienţilor, supervizaţi de cadre cu experienţă;
2. Studenţii la arhitectură lucrează cu clienţi reali pentru a dezvolta planuri, costuri şi puncte de vedere;
3. Studenţii la inginerie proiectează şi construiesc proiecte reale;
4. Studenţii la jurnalism investighează, se informează, trimit articole către diverse publicaţii şi publică, atunci când materialele sunt suficient de bune;
5. Studenţii la drept participă în procese simulate şi ca voluntari în cadrul unor organizaţii non-profit.

Beneficiile acestui tip de evaluare decurg din faptul că la ea participă ambele tabere, adică şi studenţii/cadrele didactice, dar şi viitorii angajatori.

Universităţile se află într-un proces de schimbare a modului de evaluare. Atunci când se va ajunge la soluţii adecvate,  nu doar că studenţii vor participa la activităţi didactice de o calitate superioară, dar ei vor fi pregătiţi pentru rolurile şi sarcinile complexe care-i aşteaptă după absolvire. Aceasta este calea către evaluarea autentică.

Traducere de Vlad Lazăr după Buying essays: how to make sure assessment is authentic

Scris de: Shirley Alexander
Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.