Ce ar trebui să gândim pentru a produce o asemenea invadare a apelor? :)
Sursa: amartia.deviantart.com/art/The-Flood-130664423

 

Am dat recent peste un articol în ziarul Adevărul care conţine un interviu cu Dumitru Constantin Dulcan, astăzi de 76 de ani, celebrul autor al cărţii „Inteligenţa materiei", care a avut un succes deosebit înainte de Revoluţia din '89, dar şi după. I-am citit două dintre cărţile scrise, „Inteligenţa materiei" şi „În căutarea sensului pierdut".


La o primă lectură „Inteligenţa materiei" pare o carte de ştiinţă, care are la bază solide cercetări ştiinţifice. Şi în bună parte chiar aşa este, fiind invocate nenumărate cercetări ştiinţifice, ca bază a concluziilor trase. Din păcate, în urma cercetării unor articole care au stat la baza unor concluzii ale autorului (desigur, le-am verificat pe cele mai năstruşnice) am observat că acesta concluzionează uneori independent de sensul rezultatului cercetărilor. Aşadar, în final, am rămas cu ideea că autorul amestecă ştiinţa cu pseudoştiinţa într-o manieră subtilă şi greu de detectat pentru un ochi neavizat.

Articolul din 27 iunie din Adevărul este intitulat, bombastic, „Orice gând negativ ne face rău şi nouă, şi Universului. Stresul poate să paralizeze sistemul imunitar“. Interviul conţine, aşa cum sunt şi cărţile dlui Dulcan, un amestec de ştiinţă şi pseudoștiință.

De exemplu, în prima parte a interviului Dumitru Constantin Dulcan arată că stresul afectează cromozomii (în fapt, telomerii, care sunt asociaţi cu longevitatea), afirmaţie care are suport ştiinţific, deşi nu este clar în ce fel stresul poate avea astfel de efecte. Nefiind cunoscut mecanismul, nu ar fi deloc surprinzător ca într-un viitor nu prea îndepărtat să descoperim o altă cauză a scurtării telomerilor.

Una peste alta, afirmaţiile din interviu sunt, în genere, decente, din punct de vedere ştiinţific.

Iată că vine şi următorul calup de afirmaţii, care ilustrează, cred, ce spuneam mai sus, referitor la amestecul de afirmaţii cu caracter ştiinţific şi unele pseudoştiinţifice.

Cuvintele noastre, sentimentele noastre şi acţiunile noastre au două finalităţi concrete şi distincte, una este pozitivă şi una este negativă.

Cea negativă ne îmbolnăveşte pe noi, cei care le gândim, le spunem, îi îmbolnăveşte pe semenii noştri, îmbolnăveşte universul, creează o disfuncţionalitate în Univers prin capacitatea de propagare.

Gândul este un câmp de energie modulată în semnale purtătoare de informaţii. Acest câmp se degajă ca orice câmp fizic şi atunci să nu ne mirăm că aici avem secetă şi dincolo inundaţii şi atâtea necazuri din punct de vedere natural, pentru că astea sunt gândurile noastre, o bună parte din ele.

Orice gând negativ, care înseamnă ură, invidie, ostilitate, agresivitate, violenţă, inclusiv pronunţarea cuvintelor vulgare ne face rău şi nouă, şi Universului. Deci noi trebuie să fim extrem de atenţi, să ne controlăm gândirea şi emoţiile, pentru că altfel ne putem îmbolnăvi.

În momentul în care noi percepem realitatea, participăm şi aducem din câmpul cuantic una din posibilităţile realităţii, noi ne creăm realitatea, cuvintele noastre devin substanţa noastră, ceea ce spun eu bine sau rău, asta devine substanţa mea, dacă este rău, negativ, ceea ce mi se întâmplă mie nu e bine.

Ne trezim cu tot felul de eczeme, de tumori şi ne întrebăm cum au venit. Uite aşa au venit, din ceea ce vorbim, din ceea ce gândim, din ceea ce simţim şi ceea ce facem."

Nu sunt citate care sunt sursele acestor afirmaţii (acum, la drept vorbind, e doar un interviu...). Să le aşezăm, succint, într-o listă:
- cuvintele, sentimentele, acţiunile noastre îi îmbolnăvesc pe semeni, pe univers şi creează o disfuncţionalitate în univers !!!
- gândul se degajă ca orice câmp fizic şi generează secetă şi inundaţii !!!
- orice gând negativ ne poate îmbolnăvi !!!
- când percepem realitatea, aducem din câmpul cuantic posibilităţile realităţii, cuvintele devin substanţa noastră şi... ne trezim cu eczeme, tumori etc. !!!

???

Chiar aşa să fie? De la gândurile negative să fie seceta? Iar Sahara să fie un fel de centrul de recuperare pentru gândurile negative, ce se retrag, obosite, după ce văduvesc Oltenia de ploaie?

Fraza cu „realitatea", „câmpul cuantic" - este cumva pentru cunoscători, pentru că face apel la o anumită interpretare a mecanicii cuantice.

Ce ne-am propus cu acest articol? Să scoatem în evidenţă un lucru simplu: că ştiinţa poate fi amestecată, uneori subtil, cu pseudoştiinţa. Că anumite persoane, cu recunoaştere atât naţională (la noi nu-i greu, pentru că intelectualii români în număr mic au depăşit ierarhiile îngerilor şi căutarea mântuirii în ortodoxism), cât şi internaţională (dacă e să credem autorul interviului), pot reprezenta adevărate capcane pentru persoane cu un simţ critic mai redus. Discursul dlui Duncan este plin de termeni la zi din mecanica cuantică şi genetică, iar acest verbiaj aparent ştiinţific poate, prin strălucirea aparentă, să înşele mulţi cititori.

Cazul, desigur, nu este singular. Sunt mulţi oameni de ştiinţă autentici care, pe anumite segmente, sunt în afara arealului ştiinţei. Îmi amintesc, de exemplu, de cazul cunoscutului cercetător american în biologie  moleculară Robert Lanza. În urmă cu ceva ani pe multe site-uri în limba engleză pe care ajungeam dădeam de o reclamă, care-l promova pe Lanza şi teoria lui despre viaţa de după moarte. Această teorie poate fi, cred, rezumată, în următoarea afirmaţi a cercetătorului: "The “me” feeling is just energy operating in the brain. But energy never dies; it cannot be destroyed (în traducere: senzaţia de "eu" pe care o am reprezintă energie din creier. Dar energia nu poate fi distrusă)". Paragraful citat este dintr-un articol pe care-l puteţi citi integral aici.

Printre altele, Lanza mai afirmă şi că timpul şi spaţiul nu există în sine, ci sunt mai degrabă instrumente ale înţelegerii lumii. Ideea nu este nouă; şi Kant afirma, în Critica raţiunii pure, că timpul şi spaţiul sunt forme pure ale sensibilităţii, ţinând de constituţia subiectivă a simţirii noastre. După cum aţi observat, Robert Lanza a trecut de la domeniul său, biologia, la fizică, unde vrea să producă rezultate încă mai spectaculoase (deocamdată prin speculaţii).

Se pare că Lanza a ajuns la această teorie şi pe baza suferinţei cauzate de decesul surorii sale (şi a dorinţei de a o considera vie, undeva, în alt univers).

Lanza şi-a denumit noua sa teorie biocentrism, care este explicată într-o carte, Biocentrism: How Life and Consciousness are the Keys to Understanding the True Nature of the Universe. Desigur, cartea (şi ideile acesteia) a fost recepționată cu rezervă ori critici de lumea academică. Iar motivul nu este că ideile nu sunt suficient de ambiţioase, ci că nu există nicio dovadă care să le susţină. Lanza, printre altele, este de acord că deocamdată teoria lui este doar o... teorie, dar speră să şi poată demonstra într-o zi ceea ce spune. În ce priveşte viaţa de după moarte - şi eu sper la fel :)

După cum vedeţi, excelenţa în domeniul cercetării nu garantează o abordare unitară în toate zonele de activitate. Este bine de reamintit aici şi eroarea de logică numită „apelul la autoritate".

Pentru a ne întoarce la Dumitru Constantin Dulcan şi pentru a nu lungi articolul foarte mult, mai merită menţionat doar atât: atunci când o afirmaţie este prea spectaculoasă pentru a fi adevărată, atunci este foarte probabil să fie falsă. Nu este un instrument ştiinţific de stabilire a valorii de adevăr a unei afirmaţii, dar în spaţiul mediatic în care ne mişcăm poate fi un instrument util.

Pe de altă parte, pentru cei interesați de o abordare riguroasă a stabilirii adevărului unor afirmaţii, cu pretenţii ştiinţifice, vă invit să citiţi ghid pentru detectarea pseudoştiinţei.  

De asemenea, vă mai invit să citiţi:
:: Ghid pentru citirea unui articol de ştiinţă
:: De ce oamenii de ştiinţă produc şi promovează pseudoştiinţa
:: Erorile de judecată şi pseudoștiința

Scris de: Iosif A.
Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.