Epistaxisul, sângerarea de la nivelul nasului, nu se produce atât de rar pe cât am putea crede. Când eram în școala generală sau la liceu, ni se spunea să ne strângem tare de nas cu mâna dreaptă, să întindem capul pe spate și să ridicăm mâna stângă deasupra nivelului capului. Procedăm sau nu corect?



Epistaxisul este definit ca o hemoragie acută de la nivelul orificiului narinar (orificiul extern al nasului - pe unde intră aerul în cavitatea nazală atunci când inspirăm și iese când expirăm), cavității nazale sau nazofaringelui (porțiunea superioară a faringelui - porţiune care face legătura dintre cavitatea nazală și orofaringe, respectiv laringe și de aici mai departe în plămâni).

Sângerările nazale au fost raportate la peste 60% din populație, cu o incidență maximă la cei cu vârsta sub 10 ani și peste 50 de ani, apărând mai frecvent la bărbați decât la femei.

Sângerările nazale se datorează ruperii vaselor de sânge de la nivelul mucoasei nazale bogat vascularizate. Deși vascularizația nasului este complexă, sângerarea este de obicei anterioară sau posterioară, în cele mai multe cazuri apărând la nivelul părții anterioare a nasului, originea acesteia fiind rețeaua arterială puternic vascularizată cunoscută sub denumirea de plexul lui Kiesselbach sau pata vasculară a lui Kiesselbach. Ruptura poate avea loc spontan sau se poate datora unui traumatism.

Creșterea presiunii sângelui (cum se întâmplă în cazul hipertensiunii arteriale) sau a fluxului sangvin local (ca urmare a unei răceli sau a unei infecții) va mări șansa producerii unei sângerări spontane. Medicația anticoagulantă (Sintrom, Marcoumar, Xarelto, Pradaxa, Eliquis), antiinflamatoarele nesteroidiene (Nurofen, Aspirină, Olfen, Voltaren, Celebrex, Naproxen etc.) și tulburările coagulării sângelui pot determina și întreține sângerarea. Epistaxisul spontan este frecvent la persoanele în vârstă, întrucât mucoasa nazală devine uscată și subțire, iar tensiunea arterială tinde să fie mai mare. La persoanele în vârstă sângerările nazale pot fi prelungite, întrucât vasele lor de sânge sunt mai puțin capabile să producă vasoconstricție (datorită pierderii elasticității) și deci să controleze sângerarea.

În afara traumatismelor majore există și cauze traumatice minore: scărpinatul în nas (epistaxis digitorum - este "cea mai" frecventă cauză - datorită fragilității rețelei vasculare - plexul Kiesselbach -  de la nivelul mucoasei nazale ce se rupe cu ușurință ca urmare a efectului de uscare produs de curentul inspirator), corpi străini, infecții nazale și sinuzale, inhalarea de aer uscat timp îndelungat, deviere de sept nazal, iritație locală sau infecții ale căilor aeriene superioare (rinită, rino-sinuzită sau sinuzită, rinofaringită sau răceală comună, faringită, epiglotită, laringită, laringo-traheită, traheită, fumat, „prizarea” - aspirare de droguri .etc), medicamentele, boli ale coagulării (hemofilie, trombocitopenie, disfuncții plachetare, insuficiență hepatică), leucemie, etc. Epistaxisul este de asemenea frecvent în climatele uscate și în condiții de frig (temperaturi scăzute).

 




Cum este recomandat să procedați în cazul sângerărilor nazale


>
Încercați să vă calmați și să nu intrați în panică. Dacă copilul dumneavoastră plânge, încercați să nu țipați și să nu intrați în panică, vorbiți relaxat și pe un ton normal, întrucât plânsul crește vascularizația la nivelul feței și va înrăutăți sângerarea de la nivelul nasului.
> Așezați-vă în poziție şezândă sau semișezândă pentru a preveni înghițirea sângelui.
> Faceți o compresie bidigitală (de preferat cu degetul mare și cu arătătorul) și respirați pe gură.
> Aplecați capul înainte și în niciun caz pe spate pentru a preveni înghițirea sângelui care este iritant pentru nazofaringe, putând  genera disconfort, obstrucția căilor aeriene, greață sau chiar vărsături.
> Ridicarea mâinii deasupra nivelului capului nu are nicio valoare, întrucât sângele circulant de la nivelul acestei mâini este insuficient pentru o eventuală redistribuire a sângelui către creier ori inimă. Ați putea să ridicați picioarele deasupra nivelului inimii pentru a favoriza un retur venos către inimă, dar această acțiune este rar necesară având în vedere importanța sângerării.
> Puteți aplica o pungă cu gheață la nivelul nasului și al obrajilor, întrucât temperatura scăzută va produce vasoconstricție, ajutând la oprirea sângerării. Nu aplicați punga cu gheață direct la nivelul pielii; înveliți-o într-un prosop subțire pentru a preveni eventualele complicații la nivelul pielii determinate de temperatura foarte scăzută.
> Nu suflați nasul dacă vă este greu să respirați pentru a încerca să eliminați eventualul sânge uscat (chiar dacă există câteva recomandări bazate pe experiența personală a unor medici, dar neacceptate de specialiști), întrucât presiunea nou creată poate declanșa o nouă sângerare.
> Nu încercați să introduceți nimic în nas (vată, tampoane, frunze, fum, batiste de hârtie, degete .etc.) în încercarea de a opri sângerarea, întrucât există riscul să măriți sângerarea sau să favorizați formarea unor cheaguri de sânge sau a unor hematoame.
> Evitați dușurile fierbinți, ingestia de băuturi calde sau alimente calde ori condimentate în următoarele 24 de ore.
> Evitați o atmosferă uscată și, poate cel mai important, încercați să nu vă mai introduceți degetele în nas. Cu toate acestea, dacă după cele enumerate mai sus nu reușiți să vă abțineți de la introducerea degetelor în nas, asigurați-vă de o igienă impecabilă a acestora, cu precădere unghii cât mai scurte.

În majoritatea cazurilor sângerarea se va opri doar cu ajutorul compresiei bidigitale. Dacă sângerarea nu se opreşte în 20 de minute, este recomandat să consultați un medic. În cazul traumatismelor, dacă sângerarea este oprită, dar vă este greu sau imposibil să respirați pe nas, ar trebui să vă adresați unui serviciu de urgență, întrucât există riscul formării unui hematom la nivelul cavității nazale care trebuie tratat imediat.

Dacă aveți sângerări nazale repetate fără o cauză bine stabilită este recomandat să vă consultați medicul de familie, întrucât acestea pot fi manifestarea unei boli sistemice sau chiar a unei tumori din sfera ORL.

Pentru orice sângerare abundentă și persistentă adresați-vă unui spital cu serviciu de urgență, întrucât este puțin probabil ca medicul de familie să reușească să oprească sângerarea cu materialul din dotare.



Sursa: American Family Physician