Înainte de 1996 nu existau tratamente care să încetinească progresia sclerozei multiple, iar cele care au urmat le impuneau oamenilor să-şi facă singuri injecţii; acum există ca opţiune medicamentele orale. Două noi tratamente orale au devenit disponibile pentru persoanele care suferă de scleroză multiplă, ajutându-i să întârzie progresia dizabilităţilor și să reducă frecvenţa recidivelor.

 

 

Dietil-furamatul (diethyl furamate), cunoscut sub denumirea de Tecfidera (şi BG-12 în studiile clinice), şi teriflunomide, cunoscut ca Aubagio, s-au alăturat de curând fingolimod-ului (Gilenya) ca tratamente orale.

Profesorul clinician şi neurologul consultant Allan Kermode de la Spitalul St John of God Subiaco conduce o echipă de cercetători  care investighează cauzele sclerozei multiple şi subliniază faptul că dezvoltarea şi testarea tratamentelor orale a fost un proces costisitor, lent şi minuţios.

 

Înainte de 1996 nu existau terapii care să încetinească progresia sclerozei multiple, iar cele care au urmat presupun administrarea de injecţii chiar de către pacienţi.

„Fingolimod a fost considerat la început un medicament pentru transplanturile de organe, dar s-a descoperit că nu este foarte util în acest context”, afirmă Profesorul Kermode.

Teriflunomide este un derivat dintr-un medicament utilizat în mod obişnuit pentru artrită, în timp ce dietil-furamatul a fost o descoperire întâmplătoare având în vedere că furamatul a fost utilizat pentru a trata psoriazisul.

„Sfântul Graal” al acestor tratamente este să reducă progresia clinică a dizabilităţilor, iar un beneficiu secundar este să reducă rata de recădere.

Aceste medicamente reduc toate frecvenţa şi severitatea atacului în rândul pacienţilor cu scleroză multiplă – în cazul dietil-furamatului studiile au sugerat o reducere de 80% a numărului de noi leziuni inflamatorii.

„Ne-ar plăcea să credem că reducerea inflamaţiei facilitează recuperarea în urma unui atac.”

Profesorul Kermode spune că se crede că aceste terapii ar avea un efect benefic în cadrul sclerozei multiple prin intermediul sistemului imunitar, dar alte mecanisme de acţiune sunt, de asemenea, posibile.

„V-aţi putea întreba cum de putem să alegem un medicament când nu avem nicio ideea despre modul în care funcţionează? Dar nu este atât de surprinzător când ne gândim că nu avem nicio ideea despre cauza sclerozei multiple”, afirmă acesta.

„Finalul tratamentului este, de asemenea, oarecum imprecis. Dacă utilizaţi un tratament pentru cancer, număraţi câte persoane au decedat. Dacă testaţi un medicament anti-hipertensiv, măsuraţi tensiunea arterială.”

„Nu prea avem nişte markeri ai răspunsului la tratament prea buni în cazul sclerozei multiple întrucât există o serie de diferiţi factori implicaţi, iar aceasta se datorează nu într-un procent prea mic eterogenității şi variabilităţii sclerozei multiple însăşi.”

În prezent, Profesorul Kermode prelevează sânge de la pacienţi în încercarea de a marca biomarkeri, analizând expresia ARN, şi lucrează ca parte într-un studiu de colaborare australian în vederea izolării unor biomarkeri farmacoterapuetici.

Traducere de Vijiala Sergiu după  multiple-sclerosis-treatments, cu acordul editorului