Gliese 163cUn nou superpământ orbitând o pitică roşie în zona locuibilă a acesteia ar putea găzdui viaţa aşa cum o cunoaştem, deşi steaua mamă o încălzeşte mai puternic. Superpământurile sunt planete formate preponderent din rocă, asemeni Terrei.

 

 

 

 

Superpământurile au însă dimensiuni mai mari, cu o masă până la de zece ori mai mare decât a planetei noastre. Steaua ce o găzduieşte, Gliese 163, este considerabil mai mică şi mai rece decât Soarele. Pentru acest tip de stele zona locuibilă - acolo unde o planetă poate menţine la suprafaţă apa în stare lichidă - se află mai aproape de stea şi este mai îngustă.

Gliese 163 se află la doar 50 ani lumină de noi. Steaua era deja cunoscută ca găzduind o planetă în apropiere, Gliese 163b, şi se preconizează că mai există cel puţin încă una aflată pe o orbită exterioară.

Gliese 163c, aflată între acestea şi într-o zonă nici fierbinte nici foarte rece, are un diametru aproximativ dublu decât Terra; diametrul nu se poate stabili exact din cauza faptului că nu se cunoaşte compoziţia planetei, deci densitatea acesteia.

 

Gliese 163c



Planeta potenţial locuibilă primeşte de la steaua sa cu 40% mai multă energie comparativ cu Pământul. Venus primeşte cu 90% mai multă lumină decât noi şi prezintă un efect de seră galopant ce a transformat planeta într-un veritabil iad. Deoarece nu a fost posibilă încă studierea compoziţiei atmosferei planetei extrasolare, dacă presupunem că ar semăna cu atmosfera terestră am avea o temperatură la suprafaţă de 60 grade Celsius. Este o temperatură prea ridicată pentru viaţa complexă, însă organismele unicelulare rezistente la condiţii extreme s-ar dezvolta în voie.

Cât de probabilă este viaţa în apropierea piticelor roşii este de multă vreme subiect de dezbatere între oamenii de ştiinţă. Pentru ca acest tip de stele este mai rece, planetele locuibile este necesar să se afle mai aproape pentru a primi îndeajuns de multă căldură. Această apropiere însă poate aduce cu sine o serie de efecte nedorite, cum ar fi radiaţii mai puternice, considerabile efecte mareice care să încălzească suplimentar planeta, sincronizare cu steaua arătându-i mereu aceeaşi faţă. Unele dintre aceste efecte ar putea fi contracarate de aşa numitele superpământuri, ce ar avea o inerţie mai mare la schimbare şi o atmosferă groasă care să le asigure un plus de protecţie.

 

 

Sursa: hot-but-habitable