Cât de mic poate să fie un computer? Record după record - s-a ajuns la realizarea unui dispozitiv, şi anume „Michigan Micro Mote”, pe lângă care o boabă de orez este un adevărat gigant. Prin realizarea acestui dispozitiv universitatea din Michigan a ajuns iar pe primul loc în lume în competiţia cu IBM.

În multe centre de cercetare din lumea întreagă se lucrează la dezvoltarea de noi tehnologii pentru viitoarele computere. Tehnologiile cuantice sunt la loc de cinste – realizarea unui computer cuantic care să fie mult mai rapid decât cel mai puternic calculator normal, este unul dintre obiectivele cele mai importante.

Totuşi, la ora actuală primele prototipuri de calculatoare cuantice au mărimea unui... dulap. Pentru multe aplicaţii însă se doreşte realizarea  nu atât a unui computer „puternic”, cât cea a unuia miniaturizat. În competiţia realizatorilor de minicomputere Universitatea din Michigan a reuşit să bată concurenţa – adică IBM, care deţinea până curând recordul. IBM a reuşit realizarea unui minicalculator cu dimensiuni mai mici decât cele a unui grăunte de sare – practic, un computer cu dimensiuni de 1 mm (pe latură) – anunţul fiind dat în luna martie a acestui an.

Recordul de la IBM nu a durat însă prea mult, întrucât la simpozionul VLSI Technology and Circuits de la  Honolulu, pe 21 iunie 2018 un grup de cercetători de la Michigan University, din care făceau parte David Blaauw, Dennis Sylvester şi Jamie Phillips, a prezentat un nou dispozitiv cu dimensiuni de doar 0.3 mm pe latură, aşa-numitul Michigan Micro Moţe! Un pitic pe lângă o boabă de orez şi mult mai mic chiar şi decât dispozitivul creat de IBM.

IBM însă a declarat că nu este sigur că Michigan Micro Moţe este cu adevărat un computer, întrucât de îndată ce alimentarea cu energie a dispozitivului dispare, toate datele se pierd; deci funcţionează doar când este alimentat, cum vom vedea, cu lumină.

Iniţial, cercetătorii de la Michigan University au dezvoltat acest senzor cu obiectivul de a măsura temperatura cu precizie de o zecime de grad într-un grup de celule – deci într-o regiune extrem de mică din spaţiu.

Dispozitivul este mult prea mic pentru a avea o antenă radio, reuşind să transmită informaţii doar cu ajutorul luminii vizibile, având o eficienţă foarte ridicată. Michigan Micro Moţe conţine un procesor, o memorie, o staţie de bază şi un transmiţător wireless şi primeşte şi trimite date cu ajutorul luminii vizibile, folosind efectul fotoelectric, prin care lumina vizibilă se transformă în electricitate. Staţia de bază fumizează lumina care dă energie dispozitivului, cu ajutorul unui LED. Lumina generează electricitate în interiorul dispozitivului care transformă temperatura în intervale de timp, definite de impulsuri electrice.

De îndată însă ce lumina dispare, dispozitivul pierde toate datele şi trebuie reprogramat la reiniţializarea acestuia.

Sistemul este extrem de flexibil şi poate fi aplicat în multe alte sectoare. Câteva dintre posibilele aplicaţii sunt: măsurarea presiunii în ochi a celor care suferă de glaucom, studiul cancerului, monitorizarea proceselor biochimice sau în supravegherea audio-vizuală.

În studiul cancerului aceste dispozitive pot măsura temperatura unui grup de celule şi compară temperatura unui ţesut sănătos cu cea a unui ţesut afectat de cancer. O nouă idee în tratamentul cancerului se bazează pe folosirea diferenţelor de temperatură între aceste ţesuturi pentru a optimiza tratamentul sau a pune la punct noi metode de tratament.

De îndată ce Michigan Micro Moţe a fost prezentat, cercetătorii care l-au dezvoltat au primit zeci de propuneri pentru adaptarea acestui sistem flexibil în multe alte aplicaţii pe care le iau în consideraţie pentru viitor.

În această competiţie de miniaturizare a computerelor IBM desigur nu se va lăsa mai prejos şi se aşteaptă noi rezultate cât de curând. Ne îndreptăm deci spre dispozitive atât de mici, încât va fi greu de a le vedea cu ochiul liber.