În ultimul său articol ştiinţific Stephen Hawking, împreună cu Thomas Hertog, prezintă un studiu în cadrul căruia reduc numărul de universuri posibile; universul nostru nu ar fi într-o inflaţie perpetuă, ci unul mult mai simplu. În viitor undele gravitaţionale ar putea confirma (sau nu) acest rezultat.


Ce poate fi mai complicat decât studiul universului? Cum a luat naştere şi cum evoluează? Există mai multe universuri? Întrebări la care nu avem un răspuns la ora actuală şi cine ştie dacă-l vom avea vreodată. Totuşi, oamenii de ştiinţă nu se înspăimântă de aceste întrebări şi caută să dea un răspuns care, se spera, ar putea fi verificat experimental.

Stephen Hawking a abordat dintotdeauna probleme extrem de fascinante, dar şi dificile: de la găurile negre la naşterea şi evoluţia universului. Cunoscut mai ales pentru „radiaţia lui Hawking”, acea formă de radiaţie de natură cuantică având ca sursa de energie găurile negre, şi care ar duce la evaporarea găurilor negre, Hawking a  abordat multe alte probleme în decursul unei cariere îndelungate şi pline de succese. În ciuda stării fizice precare, fiind afectat de scleroza laterală amiotrofică, a reuşit să fie în primul plan şi să elaboreze teorii originale până în ultima clipă a vieţii. Hawking s-a stins din viaţa la vârsta de 76 de ani în una martie a acestui an.

Ultimul articol publicat de Hawking în colaborare cu Thomas Hertog, un fizician de la KU Leuven University, Belgia, în luna mai 2018, în revista Journal of High-Energy Physics, are ca obiect de studiu universul.  Pentru a se explica anumite proprietăţi ale universului, precum uniformitatea acestuia la scară cosmică, a fost propusă aşa-numita teorie a inflaţiei. Conform acestei teorii, imediat după Big Bang universul ar fi avut o perioadă de expansiune cu o viteză ameţitoare, mult mai mare decât viteza luminii. Acestă expansiune nu este în contradicţie cu teoria relativităţii lui Einstein care pune o limită superioară (viteza luminii) la propagarea semnalelor în spaţiu, întrucât în cadrul inflaţiei ar fi fost spaţiul însuşi cel care avea o expansiune cu viteze mai mari că a luminii. Inflaţia  ar fi generat universul pe care-l vedem, însă, într-un univers mai mare, din care al nostru ar fi doar o mică parte; ar putea exista regiuni unde inflaţia continuă, generând mai multe universuri cu proprietăţi, adică legi fizice, care ar putea să fie asemănătoare sau nu cu cele din universul nostru. Deci ar putea exista universuri cu proprietăţi extrem de diferite de ale noastre: cu mai multe tipuri de interacţiuni şi particule, universuri în care stelele nu se pot forma, şi nici galaxiile, sau în care există stele mult mai mari şi fiinţe care au la bază principii ale unei biologii necunoscute nouă.

Hawking şi Hertog, în articolul publicat, pe baza teoriei relativităţii generale a lui Einstein şi a mecanicii cuantice, restrâng numărul de universuri posibile, susţinând că de fapt universul este mai simplu decât s-ar putea imagina şi că o inflaţie permanentă nu se produce. Herţog continuă acest studiu şi încearcă să găsească dovezi experimentale ale universului propus împreună cu Hawking. Aceste dovezi, susţine Herţog, ar putea să provină de la studiul undelor gravitaţionale. Undele gravitaţionale, vibraţii ale spaţiu-timpului, au fost descoperite recent de către antenele gravitaţionale LIGO. LIGO însă nu are sensibilitatea necesară pentru a studia undele gravitaţionale generate în urma inflaţiei primordiale a universului. Petru a putea efectua acest măsurători se aşteaptă lansarea antenei gravitaţionale spaţiale LISA de către ESA (European Space Agency). LISA, cu dimensiunile sale mult mai mari decât cele ale antenei LIGO, ar putea detecta aceste semnale primordiale şi ne-ar putea ajuta să înţelegem dacă universul nostru este un univers liniştit sau unul în care, printr-o eternă inflaţie, se nasc noi universuri, noi lumi care depăşesc orice fantezie.