Super-laserul din Star Wars, capabil să distrugă o planetă în scurt timp, ar putea deveni realitate. Un studiu, deocamdată teoretic, al unor cercetători australieni arată că folosirea unui cristal de diamant ar putea ajuta la realizarea acestui laser ultra-puternic care ar putea avea aplicaţii interesante în diverse domenii.


Laserul morţii din Star Wars era un laser deosebit de puternic, capabil să distrugă o întreagă planetă. Un astfel de laser era considerat imposibil de realizat de către cercetători, deoarece creşterea puterii unui laser peste un anumit nivel nu poate fi realizată din cauza pierderii de coerenţă a fasciculului şi a supraîncălzirii laserului.

Laserul (LASER: Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation) este un dispozitiv care generează un fascicul coerent de radiaţie electromagnetică. Einstein a fost cel care a formulat principiile de funcţionare ale laserului încă din 1916, prin introducerea conceptelor de emisie spontană şi emisie stimulată de radiaţie.

Primul laser din lume a fost construit în 1953 de către fizicianul american Charles Townes. Este de apreciat faptul că România a fost a patra ţară din lume în care s-a construit un laser: este vorba despre cel realizat de grupul condus de  Ion I. Agârbiceanu (fiul scriitorului Ion Agârbiceanu). Rezultatele obţinute de grupul din România  au fost făcute publice în 1961. De atunci au trecut mulţi ani şi în prezent laserele sunt folosite în multe domenii datorită proprietăţilor acestora, precum:

:: emiterea unei radiaţii practic monocromaticitate: o radiaţie cu un spectru foarte îngust de lungimi de undă;
:: direcţionalitate: proprietatea de a se propaga pe distanţe mari cu o divergentă extrem de redusă ceea ce are ca rezultat capacitatea de a focaliza laserul pe o suprafaţă foarte mică;
:: intensitate: există lasere atât de puternici, încât sunt folosite la tăierea metalelor.

Totuşi, un laser precum cel din Star Wars era considerat ca fiind  de domeniul science-fiction. Iată însă că un grup de cercetători australieni de la Macquarie University (Sydney) a publicat un articol în revista Laser and Photonics Reviews în care arată cum un laser de tipul celui din Star Wars ar putea deveni o realitate.

Deocamdată cercetătorii australieni au realizat doar un studiu, punerea acestuia în practică urmând să aibă loc în viitorul apropiat.

Cum ar fi deci posibilă realizarea super-laserului? Prin combinarea mai multor lasere de putere mare, a căror lumină este focalizată asupra un cristal ultrapur de diamant. Acest cristal ar funcţiona precum o lentilă care focalizează lumina laserelor într-un unic fascicul ultra-intens. La baza acestei proceduri stă aşa-numita „împrăştiere Raman” a luminii, în urma căreia lumina poate fi împrăştiată cu o schimbare a lungimii de undă (deci a culorii), fără a se pierde însă calitatea fasciculului iniţial. Coerenţa şi direcţionalitatea sunt deci păstrate.

La ce ar putea fi folosit un astfel de super-laser? Evident, nimeni nu intenţionează să distrugă planete! Aplicaţiile unui astfel de laser însă ar putea fi legate de „curăţirea” spaţiului de bucăţi de sateliţi sau de alte „deşeuri orbitale”. De asemenea, ar putea fi utilizate ca măsuri de apărare împotriva dronelor sau a rachetelor. Acestea ar putea fi distruse prin îndreptarea unui fascicul laser asupra lor. Din acest punct de vedere faptul că împrăştierea Raman, efectul folosit pentru realizarea super-laserului, schimbă lungimea de undă a luminii ar putea să fie foarte util, întrucât radiaţia vizibilă a laserelor utilizate ar fi transformată de către cristalul de diamant într-o radiaţie care, chiar dacă ar fi parţial transmisă prin atmosferă, nu ar avea efecte devastatoare.

Acest studiu este doar teoretic; super-laserul încă nu a fost realizat. În viitorul apropiat cercetătorii australieni, dar şi din alte laboratoare, vor încerca să pună în practică studiul pentru a verifica dacă rezultatele acestuia corespund cu realitatea. Un super-laser precum cel descris, pe lângă aplicaţiile militare, ar putea fi utilizat şi în alte sectoare unde este necesară o putere mare pe unitate de suprafaţă redusă.