După ce a petrecut aproape un an de zile în spaţiu, Scott Kelly s-a reîntors pe Pământ, unde, în urma analizelor medicale ce i-au fost făcute, s-a ajuns la concluzia că nu mai este identic cu Mark Kelly, fratele geamăn care a rămas acasă în acestă perioadă.


Fiecare călătorie ne îmbogăţeşte şi, poate, ne schimbă puţin. Ceea ce mâncăm, ce bem sau diversele condiţii climatice îşi pun amprenta asupra noastră. Puţini însă îşi imaginau că o călătorie poate avea influenţe inclusiv asupra ADN-ului. Este vorba însă în acest caz despre o călătorie specială: cea în spaţiu!

Doi astronauţi americani au participat la un program de cercetare care avea obiectivul de a studia ce se întâmplă cu organismul când petrece o perioadă mai îndelungată în spaţiu. Tocmai pentru a se putea studia modificările generate de permanenţa în spaţiu pentru realizarea acestui studiu au fost aleşi doi gemeni identici: Scott şi Mark Kelly. Amândoi sunt astronauţi NASA, însă pentru realizarea acestui studiu doar Scott a părăsit Terra cu destinaţia ISS (International Space Station), unde a petrecut 340 de zile, fiind aceasta a patra misiune a sa. În trecut şi Mark Kelly a efectuat patru misiuni în spaţiu.

Înainte de plecare şi după reîntoarcere atât Scott, cât şi Mark au fost supuşi unor analize medicale, printre care şi ce-a ADN-ului. Fiind gemeni identici se aștepta ca acesta să fie (relativ) identic. Nu mică a fost mirarea cercetătorilor când, după reîntoarcerea din spaţiu, pe 2 martie 2016, analizele efectuate asupra lui Mark au arătat cum ADN-ul acestuia nu mai era identic cu cel al lui Scott. Rezultatele studiului efectuat de echipa condusă de Christopher Mason de la Cornell University din New York au fost recent publicate într-un articol în revista Nature, stârnind multe discuţii şi interes.

Au fost astfel constatate schimbări în activitatea genelor şi a proceselor chimice din ADN, care, susţin cercetătorii, sunt rezultatul condiţiilor de stres, precum şi de modificare a somnului şi a dietei pe care Scott le-a avut în orbită la bordul ISSului. Din acest punct de vedere rezultatul era oarecum de aşteptat. Surpriza a fost însă constatarea cum că telomerii lui Scott erau mai lungi decât cei a lui Mark!  

Ce sunt aceşti telomeri? Telomerii reprezintă fragmente de ADN aflate la extremităţile cromozomilor. Dacă ne putem permite o comparaţie, sunt ca şi partea finală (cea cerată) a şireturilor, şi care nu lasă şiretul să se deşire. Atunci când ADN-ul se divide, este foarte posibil să se piardă o mică porţiune din partea finală a cromozomilor – ceea ce, evident, afectează în mod negativ evoluţia şi funcţionalitatea celulei. Telomerii protejează această parte finală a cromozomilor în procesul de diviziune. În fiecare diviziune însă, telomerii sunt la rândul lor afectaţi şi pierd o mică bucăţică, până se ajunge, după multe diviziuni celulare, să nu mai rămână nimic. În acest moment, structura celulei este afectată, aceasta moare sau începe să aibă defecte grave de funcţionare.



Telomerii au un rol extrem de important şi determină practic de câte ori celulele se pot divide fără să fie afectate. Cu cât mai lung este telomerul cu atât mai multe diviziuni pot avea loc – deci individul poate, cel puţin în principiu, trăi mai mult (ţinând cont de faptul că numărul de diviziuni ale celulelor este proporţional cu lungimea vieţii).

După o perioadă de la reîntoarcerea pe Pământ telomerii lui Scott s-au reîntors la dimensiuni “normale”, adică la fel ca cele a lui Mark.

În prezent nu este clar motivul pentru care în spaţiu telomerii au rămas mai lungi: se presupune că ar putea să fie efectul absenţei de gravitaţie sau a consumului de mâncare liofilizată.

Studiul asupra gemenilor Kelly va continua şi în următorii patru ani. Între timp, noi teste vor contribui la înţelegerea efectelor pe care călătoriile în spaţiu le au asupra organismului, ceea ce este extrem de important inclusiv pentru pregătirea viitoarelor călătorii pe planeta Marte, care sunt în programul mai multor agenții spaţiale.