Un studiu recent arată că metodele matematice folosite în mecanica cuantică dau rezultate foarte bune şi în studiul comportamentului uman. Dacă cineva va acuză că sunteţi iraţionali de acum înainte puteţi să replicaţi că aveţi un caracter cuantic!



Comportamentul uman este, în parte, un mister. Mecanismul care stă la baza luării deciziilor este complex şi depinde de un număr mare de factori.

Cum putem îl putem studia? Pe de o parte, bineînţeles, studiind creierul şi modul în care acesta funcţionează; în felul acesta au fost studiate multe aspecte ale comportamentului uman şi descifrat modul în care cel puţin o parte dintre decizii iau naştere. Totuşi, comportamentul unei persoane de multe ori rămâne un mare mister; mai ales atunci când ne comportăm în mod total neaşteptat, aparent ilogic şi iraţional.

În timp ce neurologii, psihiatrii, psihologii, biofizicienii încearcă să înţeleagă modul în care funcţionează creierul pornind de la neuroni şi semnalele transmise între aceştia, un grup de oameni de ştiinţă a decis, nici mai mult nici mai puţin, decât să aplice metode matematice din teoria cuantică în studiul comportamentului.

Cercetătorii de la Ohio State University, Indiana University şi de la Queensland University of Technology au publicat rezultatele a doua studii ale comportamentelor umane bizare folosind metode inspirate din mecanica cuantică.

Mecanica cuantică este teoria care explică comportamentul electronilor şi al celorlalte particule elementare. Este însă o teorie care este utilizată atunci când avem de a face cu lumea microscopică. Ei bine, în lumea lor  particulele au un comportament fascinant şi aparent bizar: electronii pot fi în acelaşi timp în locuri diferite, de exemplu. Această lume microscopică este descrisă pe baza probabilităţii ca diverse procese să se întâmple. Chiar dacă ştim să calculăm cu mare precizie ce se petrece în lumea cuantică,  fizicienii şi filozofii discută însă înflăcărat despre interpretarea fenomenelor cuantice. Matematică care descrie procesele cuantice (probabilitatea acestora) este diferită de cea ce descrie comportamentul obiectelor macroscopice – care au un comportament aşa-numit „clasic”.

Tocmai această matematică cuantică a fost folosită de cercetători pentru a studia comportamentul uman. Ce i-a determinat pe cercetători să abordeze problema comportamentului uman cu metode matematice de acest gen?

În primul rând faptul că noi, oamenii, avem un comportament destul de greu de prevăzut. Precum se întâmplă cu electronii, şi în cazul nostru putem să calculăm doar probabilitatea de a avea un anumit comportament.

Funcţionează oare mai bine teoria probabilităţilor inspirate din mecanica cuantică decât alte metode inspirate din psihologie, de exemplu?

Se pare că da. Cercetătorii au tratat un caz, aşa-numitul „carry-over effect”, binecunoscut în psihologie. Este vorba despre diversele sondaje de opinie în care răspunsurile depind de modul în care sunt înşiruite întrebările. Dacă se schimbă de exemplu întrebarea numărul 3 cu întrebarea numărul 7 se schimbă şi răspunsurile. Evident, în realitate nu ar trebui să se întâmple aşa ceva. Pe baza unor formule matematice inspirate din mecanica cuantică a fost demonstrat că acest comportament se explică foarte bine în acest context.

Avem deci un creier cuantic? Nu, nu putem deocamdată afirma aşa ceva, în ciuda unor studii care susţin cum că anumite fenomene cuantice ar avea un rol important în formarea conştiinţei. Ceea ce putem însă afirma este că matematica folosită în studiul particulelor elementare, cea care poate într-o bună zi ne va da un computer cuantic, este utilă şi în studiul comportamentului uman.

Rezumatul lucrării de cercetare
Cogniţia cuantică reprezintă un nou program de cercetare ce utilizează principiile matematice ale teoriei cuantice pentru explicarea cunoaşterii umane, incluzând judecata şi procesul luării deciziei, conceptualizarea, raţionarea, memoria şi percepţia. Această cercetare nu discută dacă este sau nu creierul o maşină cuantică. În fapt, ne-am propus să folosim mecanica cuantică pentru a crea un cadru conceptual şi un set coerent de instrumente pentru a explica descoperiri empirice uimitoare din psihologie.

Versiunea în limba engleză, extinsă
Quantum cognition is a new research program that uses mathematical principles from quantum theory as a framework to explain human cognition, including judgment and decision making, concepts, reasoning, memory, and perception. This research is not concerned with whether the brain is a quantum computer. Instead, it uses quantum theory as a fresh conceptual framework and a coherent set of formal tools for explaining puzzling empirical findings in psychology. In this introduction, we focus on two quantum principles as examples to show why quantum cognition is an appealing new theoretical direction for psychology: complementarity, which suggests that some psychological measures have to be made sequentially and that the context generated by the first measure can influence responses to the next one, producing measurement order effects, and superposition, which suggests that some psychological states cannot be defined with respect to definite values but, instead, that all possible values within the superposition have some potential for being expressed. We present evidence showing how these two principles work together to provide a coherent explanation for many divergent and puzzling phenomena in psychology.

 

Un articol în limba engleză care explică suplimentar cercetarea puteţi citi aici.