James Webb Spatial Telescope  - model

Telescopul spaţial Hubble reprezintă o misiune spaţială de mare succes – a detectat un număr enorm de galaxii şi stele şi ne-a ajutat să înţelegem Universul cum nu a fost posibil înainte de lansarea lui. Care va fi însă viitorul în acest domeniu?



NASA pregăteşte lansarea unui nou telescop spaţial - JWST (James Webb Spatial Telescope), care ar trebui să aibă performanţe uluitoare şi să ne permită să vedem mai departe că niciodată şi să studiem planetele din afară sistemului olar. O misiune pe care mulţi o aşteaptă cu nerăbdare, în timp ce alţii o critică pentru costul ridicat.



Hubble a permis cercetătorilor efectuarea unor măsurători şi observarea de obiecte în Univers care ne-au ajutat să înţelegem mai bine structura şi evoluţia Universului nostru.

Ce va urmă însă după Hubble? Care este viitorul astronomiei spaţiale?

Amplasarea de telescoape în spaţiu are marele avantaj de a efectua măsurători care nu sunt influenţate de atmosfera terestră. Telescoapele de pe Pământ pot vedea bine obiectele luminoase, cele însă care emit slab sau într-o gamă de lungimi de undă care sunt absorbite de către atmosfera rămân invizibile de la sol.

Iată că NASA, în colaborare cu Agenţia Spaţială Europeană şi cu cea de profil canadiană, se pregăteşte să lanseze în spaţiu un nou telescop: JWST (James Webb Spatial Telescope), mult mai ambiţios decât Hubble. Numele vine de la James Webb, cel care a condus agenţia spaţială americană în perioada 1961 – 1968, perioadă de mari succese, care includ dezvoltarea programului Apollo care ne-a dus pe Lună.

JWST va avea o oglindă principală cu diametrul de 6,5 metri, ceea ce-i va permite să colecteze de circa 7 ori mai multă lumina decât Hubble (a cărui oglindă are un diametru de „doar” 2,7 metri). Oglinda JWST va fi de fapt un mozaic de 18 oglinzi de formă hexagonală. JWST va măsura în special radiaţia infraroşie (radiaţia infraroşie are o energie mai mică, corespunzătoare unei lungimi de undă mai mari decât cea a luminii vizibile). De ce una ca asta? Din două motive principale: JWST are ambiţiosul obiectiv să măsoare obiecte extrem de îndepărtate, la mai mult de 12-13 miliarde ani-lumină, obiecte care au luat naştere la doar câteva sute de milioane de ani după Big Bang. Ţinând cont de expansiunea Universului, radiaţia care provine de la aceste obiecte este deplasată spre roşu, nemaifiind în zona luminii vizibile, ci în cea a radiaţiei infraroşii. Radiaţia infraroşie are capacitatea de a penetra praful interstelar şi de a ne da informaţii utile despre sistemele stelare în formare şi, se speră, despre planetele din afara sistemului solar, caracterizând atmosfera acestora în căutarea urmelor de vapori de apă, de exemplu – un posibil semnal al existenţei vieţii pe aceste planete.

Dacă telescopul spaţial Hubble se află practic deasupra capetelor noastre şi era posibil să se efectueze misiuni cu astronauţi care puteau (cu s-a şi întâmplat, dealtfel) repara anumite dispozitive, JWST se va situa la o distanţă faţă de Terra mult mai mare: la circa 1,5 milioane de kilometri! Practic de circa patru ori mai departe decât Luna. Va fi mai uşor de ajuns pe Lună decât la JWST!

Costul acestei misiuni a fost estimat la început la 1,6 miliarde de dolari şi se spera ca lansarea în spaţiu a JWST să aibă loc în 2011. Între timp însă costul a ajuns la circa 9 miliarde, iar lansarea este prevăzută pentru anul 2018. Acest lucru a dat naştere la o serie de polemici – costul ridicat a făcut ca mulţi cercetători să fie nemulţumiţi de concentrarea mare de bani pentru JWST – întrucât au fost tăiate multe alte proiecte mai mici. Nu ne rămâne decât să sperăm că JWST va fi într-adevăr lansat în spaţiu în 2018 şi că odată ce va începe să ne transmită date, acestea vor fi cel puţin la fel de utile şi de interesante precum cele pe care ni le transmite telescopul Hubble şi că vom ajunge să înţelegem Universul mai bine.

Credit imagine: wikipedia commons