Cât de mult vorbiţi cu copiii dumneavoastră? Mai ales voi, părinţii care aveţi copii nou-născuţi. Unii dintre dumneavoastră poate le vorbesc micuţilor, povestindu-le diverse întâmplări, zilnic; alţii probabil, convinşi fiind că un copil atât de mic nu are cum să-i înţeleagă, păstrează liniştea. Nimic mai greşit! Dacă vrem să avem un copil mai inteligent este bine să-i vorbim încă din prima zi de viaţă! Ba mai mult, s-o ţinem aşa, spunându-i poveşti, citindu-i diverse întâmplări de-a lungul primilor ani de viaţă.

 


Părinţii care vorbesc copiilor încă din primele zile de viaţă şi continuă s-o facă pe parcursul anilor au şanse mari să aibă copii mai inteligenţi decât cei care nu comunică cu odraslele. Acesta este interesantul rezultat la care a ajuns un grup de cercetători de la Stanford University.

În momentul în care bebeluşii îşi ascultă părinţii li se formează în creier conexiuni care îi ajută să înveţe să vorbească mai repede şi să aibă un limbaj mult mai bogat decât acei micuţi cărora părinţii nu le vorbesc.

Cine are obiceiul să vorbească copiilor are şanse de a-l vedea cu rezultate mai bune la şcoală, sigur pe el şi cu un avantaj mare faţă de copii cu care părinţii nu comunică.

Desigur, având în braţe un copil născut doar de câtva zile, pare oarecum bizară ideea de a vorbi cu el – ce ar putea înţelege? Şi totuşi, rezultatele studiului echipei de la Stanford University, prezentate la reuniunea asociaţiei American Association for the Advancement of Science la Chicago, arată clar cum copii cărora li s-a vorbit încă din primele zile de viaţă, ajunşi la vârstă de 5 ani aveau un avantaj de până la 24 de luni, ca dezvoltare a capacităţii de comunicare şi chiar şi a memoriei, faţă de copii cu care părinţii nu au vorbit.

Evident nu trebuie exagerat; nimeni nu susţine că micuţilor ar trebui să li se vorbească încontinuu; a le vorbi însă atâta timp cât stăm cu ei, cât efectuăm diverse activităţi împreună (chiar şi cele mai banale, cum ar fi momentul în care le facem baie sau îi învăţăm să să spele pe dinţi) este nu doar posibil, ci şi plăcut.

Copiilor cărora li se vorbeşte mai mult reuşesc să înveţe la rândul lor, chiar dacă nu este o regulă generală, să vorbească mai rapid şi să aibă un limbaj mai bogat. Despre ce să vorbim cu ei? Dacă în primele luni de viaţă este imposibil de înţeles ce le place şi ce nu din ceea ce le-am putea poveşti, la o vârstă de 2-3 ani încep să aibă propriile preferinţe. Este important în aceste situaţii că părinţii să ţină cont de aceste preferinţe şi să le încurajeze, discutând cu micuţii despre aspectele care îi interesează cel mai mult. Un aspect interesant este şi formarea noţiunilor de trecut şi viitor; copii mici nu reuşesc să facă o diferenţă clară între lucrurile care s-au întâmplat şi cele care urmează să se întâmple – nu au încă o memorie care funcţionează foarte bine. Vorbind cu ei îi ajutăm inclusiv în procesul de formare şi consolidare a memoriei – a noţiunilor de trecut şi viitor.

Am putea lăsa televizorul sau un jocurile video să „vorbească” copiilor în locul noştri?

Rezultatele studiilor efectuare în aceste sens arată foarte clar cum aceste metode nu numai că nu funcţionează bine, dar că ar putea să fie chiar dăunătoare! Nu pot înlocui conversaţia cu mama sau tata şi poveştile pe care aceştia le-ar putea spune copiilor.

Acest studiu confirmă rezultatele unui studiu precedent efectuat în Italia de către Sissa (Trieste) – studiu în care se demonstra cum creierul copiilor foarte mici reuşeşte să memorizeze sunetele încă din primele luni după naştere.

Concluzia? E mai bine să fim părinţi care „nu tac o clipă”, decât „morocănoşi care nu scot o vorbă”. Vorbind copiilor îi ajutăm să se pregătească pentru viitor – le oferim o şansă în plus să fie adulţi mai inteligenţi şi bine pregătiţi pentru viaţă. O carte de poveşti este la fel de importantă ca şi hrana – o carte citită copiilor este hrană pentru creier.

Scris de: Cătălina Curceanu
Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.