O nouă teorie, biocentrismul, bazată pe o interpretare mai mult decât originală a mecanicii cuantice, dezvoltată de Robert Lanza, susţine că moartea nu există. Corpul dispare, însă energia se păstrează într-un univers în care spaţiul şi timpul nu există.
Robert Lanza, cercetător american cu numeroase premii obţinute în medicină, este autorul unei noi teorii, numită biocentrism, la care lucrează deja de câţiva ani, în cadrul căreia se susţine că moartea, văzută că dispariţia totală a indivizilor, nu există. Corpul fizic dispare, însă energia acumulată, cea care defineşte personalitatea fiecăruia dintre noi, rămâne.
Pe ce se bazează dr. Lanza? Pe... mecanica cuantică.
În cadrul mecanicii cuantice, teorie care explică fenomenele din lumea particulelor, atomilor sau a moleculelor, există încă numeroase „mistere”, adică fapte care aşteaptă o explicaţie. Printre acestea se numără aşa-numitul „colaps al funcţiei de undă”: chiar dacă mecanica cuantică prezice în anumite fenomene un rezultat care este o suprapunere, cu diverse probabilităţi, de rezultate finale, în realitate doar unul dintre acestea are loc.
Una dintre posibilele explicaţii este aceea conform căreia ar exista Universuri paralele – astfel încât toate variantele admise fiinţează într-unul dintre aceste Universuri. Universuri însă care nu comunică între ele – deci noi, trăind într-unul dintre acestea, vedem doar un rezultat – şi ni se pare că „funcţia de undă a colapsat”. Nu este singura explicaţie a colapsului funcţiei de undă, nu este nici cea mai răspândită printre cercetătorii, este însă cea pe care Lanza a ales-o ca fiind validă (altfel teoria lui cam şchioapătă).
Robert Lanza
Un alt fapt care stă la baza biocentrismului sunt experimentele de „alegere întârziată” (delayed choice): cercetătorul poate, aparent, schimba „trecutul”, făcând o alegere între mai multe situaţii experimentale, după ce o anumită particulă studiată a trecut prin aparat. Acest gen de experimente ar demonstra, susţin anumiţi cercetători, că noţiunile de spaţiu şi timp nu au sens. Acest gen de experimente sunt în prezent studiate în multe laboratoare din lume, tocmai pentru a înţelege mai bine mecanica cuantică.
Ei bine, amestecând universurile paralele cu experimentele care susţin că spaţiul şi timpul nu au rost şi cu biologia într-un cocktail discutabil, Dr. Lanza ajunge la concluzia că moartea este aparenţă. În realitate nu există! Cum aşa?
Robert Lanza nu neagă cum că corpul ar fi distrus în urma morţii, nu susţine că ne transformăm în zombi. Susţine însă că energia care stă la baza activităţii creierului, cei aproximativ 20 W, nu dispare în urmă morţii.
Ce se întâmpla cu această energie? Aici lucrurile devin destul de confuze în biocentrism: Lanza spune că această energie poate aluneca în alt univers. Spaţiul şi timpul, aşa cum le percepem noi nu au sens, nu există. Într-o lume deci în care timpul şi spaţiul nu există, nici moartea nu există.
Suntem deci nemuritori? Şi dacă suntem nemuritori – ce anume este nemuritor, sufletul sau ce altceva, ce ar fi această energie care supravieţuieşte? Existenţa acestei energii ar putea să nu se manifeste în „timp”, ci în afara timpului. Noţiunea însăşi de timp ar trebui regândită.
Cum este uşor de imaginat, dr. Lanza nu a găsit mulţi adepţi ai noii teorii printre fizicieni, printre cei care lucrează efectiv în domeniul mecanicii cuantice. Teoria (dacă se poate numi teorie) lui Robert Lanza nu poate fi verificată; a fost denumită de câţiva colegi o teorie vagă, asemănătoare mai mult unei metafore decât a unei adevărate teorii. Alţii văd în această „teorie” un suport (pseudo)ştiinţific al religiei sau al unei superiorităţi a materiei vii faţă de materia fără „suflet”.
De remarcat faptul că lui Lanza ideea i-a venit în urma morţii tragice a surorii lui, Christine, într-un accident de maşină.
Conştiinţa rămâne efectiv un mister. Cum ia naştere şi cum este legată de activitatea creierului? Echipe de cercetători din diverse domenii studiază în mod serios această fascinantă problemă.
