NeutriniPe 23 februarie 2012 s-au împlinit 25 de ani de la tsunamiul de neutrini care ne-a invadat planetă. Neutrinii, generaţi în urma exploziei unei supernove îndepărtate, ne-au invadat în mod paşnic. Câţiva au lăsat urme în detectoarele special construite.

 

 

 

 

Aceste detectoare de neutrini de mari dimensiuni care ne-au ajutat la descifrarea unei mici părţi din misterul care îi înconjoară. În aşteptarea următorului tsunami, vânătoarea acestor enigmatice particule continuă în cadrul unor proiecte de cercetare ambiţioase.

 



Ziua de 23 februarie 1987 este marcată cu roşu în calendarul oamenilor de ştiinţă. La ora 7.36 GMT un tsunami de neutrini ne-a invadat planetă. Neutrinii sunt particule din cadrul modelului standard al fizicii particulelor elementare fără sarcina electrică, cu o masă foarte mică, care la ora actuală nu este încă cunoscută şi care interacţionează cu restul lumii doar prin aşa-numita interacţiune slabă. Timp de 13 secunde în 1987 am fost practic într-un ocean de neutrini generaţi în urma explozia unei supernove îndepărtate (SN 1987A). Fluxul acestor neutrini era de circa 10,000 de ori mai intens decât cel care ajunge la noi de la Soare, generat de procesele nucleare care au loc acolo. Multe miliarde de neutrini! Şi totuşi – nimeni nu a fost rănit, nimeni nici măcar nu şi-a dat seama... cel puţin până când detectoare din Japonia (Kamiokande II), din America (IBM) şi din Rusia (Baksan Neutrino Observatory), nu au detectat câţiva din aceşti neutrini: 11, 8 şi 5. Un număr extrem de mic, însă semnificativ – ţinând cont de faptul că neutrinii interacţionează cu materia extrem de rar.

 

Citiţi mai multe despre neutrini în articolele noastre precedente.



După 3 ore de la măsurarea acestor neutrini şi-au făcut apariţia şi semnalele luminoase de la supernova, care era localizată la circa 170,000 ani lumină de noi, în Marele Nor a lui Magelan, o galaxie satelit apropiată de a noastră.

Neutrinii observaţi ne-au dat posibilitatea să vedem o stea în momentul dramatic al morţii explozive a acesteia şi să înţelegem mai bine procesele care au loc. Faptul că neutrinii au ajuns la noi mai repede decât lumina nu înseamnă că au viteză mai mare ca aceasta ci, pur şi simplu, că au pornit de la stea mai devreme. Au reuşit să iasă din stea, interacţionând mult mai puţin cu materia, mai rapid decât fotonii – care au avut de “lucru" pentru a ajunge la suprafaţă şi a porni spre noi.

Multe experimente inovative au fost realizate în ultimii ani pentru a detecta aceşti misterioşi neutrini.

Printre aceste experimente se numără şi IceCube neutrino telescope, instalat la Polul Sud practic în gheaţă. Un kilometru cub de gheaţă, la adâncimi între 1400 şi circa 2500 de metri, a fost dotat cu circa 5.000 de detectoare care pot să vadă semnalele lăsate de neutrini în gheaţă.

Oamenii de ştiinţă sunt pregătiţi pentru următorul tsunami de neutrini. Studiul acestora ne va ajuta să înţelegem mai bine procesele care au loc în stele şi caracteristicile neutrinilor, cum ar fi masa sau aşa-numita oscilaţie a neutrinilor, adică faptul că se pot transforma dintr-un fel de neutrino în altul (există trei tipuri de neutrini: electronici, miuonici şi tauonici). Ba mai mult, poate vom reuşi să elucidăm o parte din misterele legate de originea şi evoluţia Universului.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.