Copiii şi părinţii lor sărbătoresc pe 1 iunie ziua copiilor, zi dedicată celor care privesc lumea cu ochii lor curioşi şi se bucură la tot pasul de noi descoperiri. Anumite persoane au însă darul de a rămâne curioase toată viaţa. Albert Einstein a fost printre acestea.
Această curiozitate îi conduce, pe mulţi dintre ei, spre lumea matematicii, a ştiinţei sau a artei. Printre aceste personaje se numără la loc de cinste şi Albert Einstein. Cum a fost însă Albert Einstein de mic? Vi-l prezentăm în acest articol, pe scurt, pe micuţul Einstein, atunci pe când nimeni nu ar fi pus pariu că va deveni una dintre cele mai cunoscute persoane din lume. Dedicăm acest articol tuturor copiilor din România cu urarea de "La mulţi ani de 1 iunie"!
Einstein s-a născut pe 14 martie 1879 la Ulm, în Germania, fiind primul copil al familiei; în 1880, familia s-a mutat la München, unde, în 1881, se naşte sora lui Albert, Maja, cu care acesta a avut o legătură foarte strânsă toată viaţa. Einstein nu a dat semne de o inteligenţă superioară de mic copil. Faptul că până la trei ani nu a vorbit chiar i-a alarmat pe părinţi, cărora le era frică dacă nu cumva micul Albert ar putea avea ceva probleme de dezvoltare. La şcoală Einstein nu a fost un geniu; profesorii l-au calificat ca fiind leneş, neascultător şi neinteresat şi probabil că nu i-au acordat mari şanse pentru a deveni „cineva” în viaţă.
Albert Einstein copil
Albert nu era însă leneş – era un copil curios, pe care şcoala, aşa cum era organizată, îl plictisea. Acesta vrea să ştie „de ce” se întâmplă ceea ce se întâmpla. Micuţului Einstein îi plăceau jocurile mecanice şi era foarte curios de modul în care acestea funcţionează. De asemenea, construia cu mare răbdare castele din cărţile de joc.
Într-o zi, pe când avea 5 ani şi era acasă, bolnav, ca să-l distreze puţin, tatăl lui, Hermann Einstein, i-a arătat o busolă. Albert a fost uimit de faptul că oricum şi oriunde era pusă busola acul acesteia indica mereu aceeaşi direcţie. Care forţă misterioasă putea să fie responsabilă de aşa minune? Mintea acută şi ştiinţifică a lui Einstein chiar şi la 5 ani a înţeles că trebuie să existe o explicaţie în natură, o cauză pentru acest fapt aparent miraculos. Acest episod din viaţa lui a fost povestit de Einstein însuşi de nenumărate ori, fiind unul dintre evenimentele care i-au marcat viitorul.
Albert şi sora mai mică, Maja
La vârsta de 6 ani, la insistenţele mamei, a început să studieze vioara, care la început nu l-a prea pasionat; la bătrâneţe însă, nu de puţine ori, vioara l-a acompaniat în orele de singurătate, în anii în care în America Einstein încerca să găsească o teorie care să unifice electromagnetismul şi gravitaţia.
Şcoala, cum am mai spus, nu l-a pasionat şi nu l-a inspirat pe micul Albert. A jucat însă un rol important în această perioadă a vieţii lui un prieten al familiei, Max Talmey, un tânăr student la medicină, care i-a împrumutat lui Albert, de când acesta avea doar 10 ani, o serie de cărţi de ştiinţă, filozofie şi matematică şi l-a îndrumat în studiul acestora. Einstein a fost practic un autodidact, descoperind de unul singur plăcerea studiului şi a formulării de probleme care mai de care mai interesante. Una dintre aceste probleme şi anume cea care-l vedea pe Einstein însuşi călare pe un fascicul de lumină, a dus mai târziu la formularea teoriei relativităţii.
În 1894 familia lui Einstein se mută în Italia, la Milano; Albert, care avea 15 ani, rămâne la München pentru a încheia şcoala, însă nu rezistă mai mult de 3 luni, după care îşi urmează familia care între timp se mutase la Pavia. În anii aceştia se încheie copilăria lui Einstein. În 1895 el va porni spre Elveţia şi spre o carieră unică, care i-a adus pe lângă un bine-meritat premiu Nobel faimă şi prestigiu, pentru care însă a trebuit să lupte.
Albert şi Maja
Einstein a rămas un curios toată viaţa; din acest punct de vedere a rămas un copil care continua să pună întrebări, care nu accepta „răspunsurile de-a gata” şi încerca să găsească explicaţii la fenomenele aparent misterioase din lumea înconjurătoare. Albert Einstein a ajuns să fie autorul teoriei relativităţii şi unul dintre iniţiatorii mecanicii cuantice, teorii care reprezintă pilonii ştiinţei moderne, cu un număr enorm de aplicaţii în viaţa de zi cu zi.
Este important deci să încercăm să ne păstrăm curiozitatea ce ne caracteriza pe când eram copii şi să îi încurajăm şi pe copiii noştri să şi-o dezvolte. Nu se ştie niciodată de unde va răsări următorul Einstein!
