(Timp citire: 6 minute)

Este ușor să confundăm situația geopolitică actuală cu cea din anii '80. Statele Unite și Rusia se acuză reciproc de implicare în treburile interne ale celeilalte. Rusia a anexat Crimeea în ciuda obiecțiilor Statelor Unite, stârnind îngrijorare privind un posibil conflict militar. Ca și în timpul Războiului Rece, națiunile proiectează și construiesc arme bazate pe tehnologii avansate. Atunci arma preferată era racheta nucleară; astăzi este software-ul, indiferent dacă este folosit pentru atacarea sistemelor informatice sau a unor ținte din lumea reală.


Retorica rusească cu privire la importanța inteligenței artificiale merită analizată, și asta dintr-un motiv foarte bun: pe măsură ce inteligența artificială se dezvoltă, aplicații inteligente vor putea lua decizii bazate pe cantităţi mari de date și mai repede decât oamenii.

Ca cineva care investighează folosirea IA (inteligenței artificiale) pentru aplicații atât de diverse cum ar fi: drone, autovehicule autonome și securitatea cibernetică, mă tem că lumea poate intra - sau poate deja a intrat - într-un alt război rece, alimentat de IA. Și nu sunt singurul care crede asta.


Războiul rece modern


La fel ca Războiul Rece din anii '40 și '50, fiecare parte are motive să se teamă că adversarul său obține o armă tehnologică superioară. Pe timpul unei vizite recente la Academia de Rachete Strategice din apropierea Moscovei, președintele rus Vladimir Putin a sugerat că IA ar putea reprezenta modalitatea prin care Rusia poate reechilibra balanța de putere cu SUA, care cheltuiește pentru apărare de 10 ori mai mult. RT (fosta Russia Today) a promovat ideea conform căreia ''inteligența artificială este cheia, dacă Rusia vrea să depășească SUA în domeniul apărării''.

Sună uimitor de asemănător cu retorica din timpul Războiului Rece, când Statele Unite și sovieticii au construit arme nucleare suficiente pentru a ucide întreaga populație a globului de mai multe ori. Această cursă a înarmărilor a condus la conceptul de ''distrugere reciprocă asigurată'': nici una dintre părți nu ar putea risca să se angajeze în război deschis fără a-și risca propria distrugere. În schimb, ambele părți au stocat arme și s-au duelat indirect prin conflicte armate mai mici și litigii politice.

Acum, la peste 30 de ani de la sfârșitul Războiului Rece, SUA și Rusia au dezafectat zeci de mii de arme nucleare. Cu toate acestea, tensiunile cresc. Orice război rece din zilele noastre ar include atacurile cibernetice și implicarea puterilor nucleare în conflictele aliaților. Se întâmplă deja.

Ambele țări au expulzat diplomați ai celeilalte părți. Rusia a anexat o parte din Crimeea. Războiul de frontieră Turcia-Siria a fost numit chiar "un război proxy" între SUA și Rusia.

Ambele țări - și multe altele - au arme nucleare, dar utilizarea lor de către o putere majoră este încă de neconceput pentru majoritatea. Cu toate acestea, rapoarte recente arată o îngrijorare sporită a opiniei publice că unele țări le-ar putea folosi.


O lume a conflictului cibernetic

Folosirea armelor cibernetice, în special cele care sunt augmentate de inteligența artificială, sunt deocamdată acceptate, considerate ca fiind parte din regulile jocului de ambele părți.

Rusia și hackerii care sprijină Rusia au spionat online, au lansat atacuri cibernetice împotriva centralelor electrice, băncilor, spitalelor și sistemelor de transport - și au încercat să influențeze alegerile americane. Hackerii ruși au atacat cibernetic Ucraina, Marea Britanie și Germania.

SUA este cu siguranță capabilă să răspundă unor astfel de atacuri și e posibil să o fi făcut deja.

Putin a afirmat că el consideră că inteligența artificială este "viitorul, nu numai pentru Rusia, ci pentru întreaga omenire". În septembrie 2017 el le-a spus unor elevi că națiunea care "va deveni lider în această sferă va deveni conducătorul lumii". Putin nu spune că va ceda codurile de lansare a rachetelor nucleare unui computer; doar în zona SF a fost vehiculat deocamdată acest scenariu. Putin vorbește despre multe alte utilizări pentru IA.



Utilizarea IA pentru controlul armelor nucleare


Amenințările generate de posibile atacuri surprinză cu arme nucleare plasate pe nave de luptă ori pe submarine prezente în apropierea granițelor unei țări pot determina unele națiuni să încredințeze unele decizii privind propria lor protecție (inclusiv lansarea unor contraatacuri) unor sisteme bazate pe inteligență artificială.

În cazul unui atac, IA ar putea acționa mai repede și fără ezitarea sau opoziția unui operator uman.



Ar trebui un robot să stea pe acest scaun și să poată roti cheia pentru a lansa o rachetă nucleară? Credit: Forțele Aeriene ale SUA / AP


O capacitate de reacție rapidă și automată ar putea ajuta prin aceea că adversarii potențiali vor ști că o națiune este pregătită și dispusă să lanseze - cheia eficienței conceptului de ''distrugerii reciproce asigurate'' ca factor de descurajare.


Controlul inteligenței artificiale asupra armelor non-nucleare

IA poate fi, de asemenea, folosită pentru a controla armele non-nucleare, inclusiv vehiculele fără pilot, cum ar fi dronele și armele cibernetice. Vehiculele fără pilot trebuie să poată funcționa în timp ce comunicațiile lor sunt afectate - ceea ce necesită controlul intern prin IA. Controlul prin IA împiedică, de exemplu, acțiunile unui grup vizat să fie atacat cu o dronă să oprească ori să prevină atacul prin distrugerea instalației sale de control, pentru că acest control al dronei este distribuit, atât fizic, cât și electronic.

Armele cibernetice ar putea, în mod similar, să trebuiască să acționeze dincolo de zona de acoperire a comunicațiilor. Iar reacția la astfel de acțiuni ar putea necesita un răspuns rapid, ce poate fi implementat (lansat și controlat) doar cu ajutorul sistemelor bazate pe inteligență artificială.

Atacurile coordonate prin IA pot lansa arme cibernetice ori arme clasice aproape instantaneu, luând decizia de a ataca chiar înainte ca un om să observe posibilul motiv.

Sistemele bazate pe IA pot schimba țintele și tehnicile mai repede decât pot înțelege oamenii. De exemplu, un astfel de sistem ar putea lansa o dronă pentru a ataca o fabrică, ar putea observa drone care încearcă să răspundă atacului și ar putea lansa un atac cibernetic asupra acelor drone, fără nicio pauză semnificativă între evenimente.


Importanța dezvoltării inteligenței artificiale

O țară care crede că adversarii ei au sau vor obține arme bazate pe IA va dori să le obțină și ea. Utilizarea pe scară largă a atacurilor cibernetice bazate pe IA ar putea fi ceva ce nu se va întâmpla foarte curând.

Țările ar putea fi de acord cu un fel de  Convenție de la Geneva digitală pentru a limita conflictele în care se utilizează sisteme bazate pe inteligență artificială. Dar acest lucru nu va opri atacurile IA ale unor grupuri naționaliste independente, miliții, organizații criminale, teroriști și alte persoane, iar țările pot renunța la tratate.

Este aproape sigur că cineva va transforma inteligența artificială într-o armă - și că apoi ceilalți vor face la fel, chiar dacă numai din dorința de a fi pregătiți să se apere.

Rusia îmbrățișează inteligența artificială. Alte națiuni care nu o fac sau care pun restricții sub aspectul dezvoltării IA riscă însă să devină incapabile să concureze - economic sau militar - cu țările care folosesc sisteme bazate pe AI.

Sistemele avansate bazate pe IA pot crea avantaje pentru economia unei țări, nu doar pentru armata acesteia, iar cele fără astfel de sisteme pot fi dramatic dezavantajate.

Este însă posibil și ca deținerea de către mai multe țări a unor sisteme sofisticate bazate pe inteligență artificială să devină un mijloc de descurajare împotriva atacurilor, așa cum s-a întâmplat cu armele nucleare în timpul Războiului Rece.



Sursa: TheConversation
Articol scris de Jeremy Straub, profesor asistent la North Dakota State University