(Timp citire: 5 minute)

"Scientia", numele site-ului nostru, vine din latină, limbă care constituie o parte semnificativă a vocabularului reprezentativ al limbii române. Semnificaţia termenului "scientia" este aceea de "cunoaştere". Sensul mai restrâns pe care-l are astăzi termenul "ştiinţă" nu exista pe vremea în care latina era "la putere".


De ce am ales acest nume pentru acest site? Pentru că ştiinţa este întrucâtva limitativă în concept faţă de scientia şi am dorit să vorbim despre mai mult decât despre ceea ce poate fi încadrat în conceptul de ştiinţă.

Istoria ori economia, de exemplu, nu sunt ştiinţe, oricât s-ar repeta acest lucru la cursurile de la universitate. În schimb şi istoria, şi economia folosesc, în parte, ştiinţa, pentru a acumula cunoaştere cu privire la domeniul de care se ocupă. De exemplu, o parte din informaţiile care alcătuiesc o carte de istorie vin din datarea ştiinţifică a unor obiecte descoperite pe timpul cercetărilor arheologice.

Cunoaşterea, în trecut, a avut multe surse, dar, din păcate, în lipsa unor metode ştiinţifice de a acumula cunoaştere, o bună parte din ceea ce în trecut trecea drept "scientia", era rezultatul fabulaţiei, oricât de bine intenţionaţi or fi fost "creatorii". Medicina, de pildă, pentru mai toată istoria ei, a fost mai degrabă împotriva pacienţilor, decât pentru ei, făcând ca prezenţa unui doctor să fie mai periculoasă decât lipsa acestuia. Tot felul de metode ridicole, ca "vărsarea de sânge", homeopatia, terapia cu lipitori etc. au făcut mai mult rău decât bine.

Astăzi aceste practici stupide încă există. De multe ori ori medici cu minte puţină şi fără preocupare pentru ştiinţă sunt promotorii pseudo-medicinei. Sunt doctori, puţini, care susţin medicina alternativă, care se opun antibioticelor ori vaccinării. În România prostia este susţinută la nivel guvernamental, cursuri de homeopatie şi de medicină indiană Ayurveda fiind susţinute de instituţii de pregătire ale Ministerului Sănătăţii (citeşte acest raport, pagina 10, ultimul paragraf). Acupunctura, deşi fără rezultate, este prezentă prin multe cabine din spitalele din România.

Știința studiază lumea fizică prin experimente şi observaţii şi se bazează pe metoda ştiinţifică pentru a produce cunoaştere care să fie în acord cu "realitatea". Metoda ştiinţifică, pe scurt, reprezintă acele practici utilizate pentru obţinerea unei cunoaşteri solide. Metoda ştiinţifică diferă  de multe ori de la disciplină la disciplină. Experimentul de laborator, de exemplu, este folosit în chimie ori biologie, dar, desigur, mai puţin posibil de aplicat atunci când e vorba despre astronomie.

Ştiinţa nu este perfectă, dar este cea mai bună modalitate descoperită de om pentru a obţine informaţii valide privind propria persoană şi lumea înconjurătoare. Problemele ştiinţei sunt diverse: studii lipsite de profesionalism, fraudă, limitele intrinseci ale cunoaşterii actuale, limitele tehnologiei, imposibilitatea de a testa anumite teorii, limitele intelectului uman etc.

Marele avantaj pe care-l oferă ştiinţa este acela că garantează că cele mai multe probleme sunt în timp corectate. Rezultatele greşite vor ieşi la iveală până la urmă, pentru că nu vor putea fi replicate de alţi cercetători ori pentru că nu vor putea sta la baza unor inovaţii tehnologice. Recent s-a constatat o gravă criză în psihologie, care după ce a făcut pasul de la "păreri", gen Freud şi Jung, la "experimente", o bună parte din aceste experimente nu au putut fi replicate, însemnând că fie cercetătorii au minţit, fie au interpretat eronat rezultatele studiilor lor.

Pe Scientia.ro am încercat, în aproape 9 ani de activitate, să promovăm ştiinţa şi să descurajăm pseudo-ştiinţa. Am creat o secţiune dedicată întrebărilor şi răspunsurilor, sperând că se poate forma o comunitate de iubitori de cunoaştere, care să contribuie la formarea unei baze de date masive de informaţie de valoare. Rezultatele sunt bune, dar sub aşteptările noastre iniţiale. Forumul este în stare de paralizie, deşi conţine o cantitate uriaşă de informaţie utilă (probabil greu de identificat de un cititor curios).

Am observat că articolele noastre sunt citite de mulţi tineri, elevi şi studenţi. Sunt, desigur, şi mulţi adulţi trecuţi de prima tinereţe. Nu suntem convinşi că argumentele noastre sunt mereu eficiente. De exemplu articolul despre un non-medicament, Oscillococcinum, în care am încercat să arătăm cum acest produs este integral rezultatul marketingului, nu al efectelor sale terapeutice, a atras numeroşi cititori, dar puţini sunt interesaţi în povestea acestei pastile cu nimic în ea, comentariile arătând că nimic nu le schimbă opinia conform căreia pastila este magică, cu efecte terapeutice unice, deşi nu conţine practic nimic.

În România mass-media generalistă este anti-ştiinţă. Pe toate site-urile marilor publicaţii abundă ştirile senzaţionaliste şi false despre plante minune, diete incredibile, horoscop şamd. Prostia nemărginită este ridicată la rang de jurnalism de ştiinţă.

Marile publicaţii nu au jurnalişti de ştiinţă, iar în cazul în care au, aceştia sunt "îngropaţi" de alţii care publică non-sens pe acelaşi site. Dacă ar fi să evaluăm întreaga presă românească (cu câteva excepţii, noi ştim 2, publicaţii axate pe informaţie ştiinţifică) am spune că publicaţiile româneşti sunt de ocolit atunci când căutaţi o informaţie ştiinţifică. Probabilitatea să citiţi ceva neadevărat este enormă. Din această perspectivă presa nu-şi îndeplineşte aproape deloc rolul ei esenţial, de a informa, trecând cu totul în cealaltă barcă, a dezinformării constante. Din acest punct de vedere, aproape tot ce publică ziarele româneşti reprezintă Fake news.

Am scris câteva articole pe Scientia despre această practică a dezinformării în presa noastră (iată două exemple, aici şi aici); fără niciun rezultat, fireşte.

O perioadă scurtă, raportată la cei nouă ani de existenţă, Scientia.ro s-a bucurat de sprijinul unui grup semnificativ de voluntari. Între timp numărul contributorilor s-a redus dramatic, în afara celor doi care menţinem site-ul mai avem un colaborat permanent, dna Cătălina Curceanu, şi alte 2-3 persoane care contribuie sporadic. Le mulţumim.

Tuturor celor care ne citiţi vă urăm sărbători fericite!