China a realizat un adevărat record, fiind prima ţară din lume care a realizat o comunicaţie cuantică folosind sateliţii. Recordul stabilit de către chinezi va fi la baza unor noi modalităţi de comunicaţie în condiţii de securitate, fără a fi deci în pericol de a fi interceptaţi da către hackeri sau agenţii străine. Proprietatea cuantică la baza acestei noi modalităţi de comunicaţie se numeşte quantum entanglement şi fascinează atât oamenii de ştiinţă cât şi largul public.

Un telefon care foloseşte un protocol cuantic pentru a transmite informaţiile este sigur – nu poate fi interceptat. Unde este însă acest telefon? Cu toţii ştim că în prezent terorismul informatic este un adevărat pericol, care poate genera daune în diverse domenii. Nici o comunicaţie nu este 100% sigură, întrucât hackeri inteligenţi şi pregătiţi pot interveni atât furând informaţiile transmise, cât şi deformându-le. Ce se poate face în acest caz? De multă vreme se vorbeşte despre folosirea unor protocoale cuantice pentru comunicaţii; acestea ar fi sigure, întrucât de îndată ce ar interveni un hacker, acesta ar fi descoperit instantaneu, deoarece distruge proprietăţile sistemelor cuantice folosite pentru a comunica.

Ceea ce de fapt se foloseşte din mecanica cuantică este o proprietate a sistemelor de particule care s-au "născut" împreună sau au interacţionat numită inseparabilitate cuantică (eng. quantum entanglement, poţi citi mai multe despre acest fenomen pe site). Aceasta face astfel încât particulele corelate cuantic să aibă proprietăţi comune, la orice distanţă s-ar afla. Dacă se efectuează o  anumită operaţiune asupra uneia dintre particule, cealaltă „simte” instantaneu ce s-a întâmplat cu aceasta. În timp ce fizicienii care lucrează în fizică fundamentală încearcă să înţeleagă mai bine această proprietate, precum şi alte fenomene cuantice, alţi oameni de ştiinţă s-au gândit să  o folosească în cadrul noilor tehnologii cuantice, precum comunicaţiile.

Pe scurt, în această situaţie se generează perechi de particule (precum fotonii) corelate cuantic, care sunt trimise în două locuri diverse; operând asupra uneia dintre particule cealaltă „simte” instantaneu ce s-a întâmplat – în acest mod se reuşeşte să se transmită informaţia dintr-un loc în altul – realizându-se comunicarea cuantică.

Doar că în practică este foarte greu de realizat acest gen de comunicaţie datorită problemelor tehnice, precum menţinerea perechilor de particule în starea de corelare (orice interacţiune cu mediul poate distruge această proprietate şi nu se mai realizează nici un fel de comunicaţie cuantică).

În acest context cercetătorii şi tehnicienii chinezi au reuşit realizarea unei prime comunicaţii cuantice folosind satelitul Micius, care a transmis cu ajutorul unui laser perechi de fotoni corelate cuantic către trei staţii de recepţie terestre: perechile de fotoni au fost transmise către Delingha şi Lijiang şi către Delingha şi Nanshan, situate la distanţe de 1.203 km şi respectiv 1.120 km. Circa şase milioane de perechi de fotoni pe secundă au fost astfel transmise, călătorind distanţe între 500 (la această altitudine se situează satelitul Micius) şi 2.000 km în spaţiu .

Cele două staţii care au primit fotonii corelaţi aveau astfel posibilitatea de a transmite informaţii cu un protocol sigur. Cea mai mare dificultate întâmpinată de oamenii de ştiinţă a fost legată de faptul ca fotonii trebuiau să străbată atmosfera terestră, cu toate turbulenţele acesteia, care risca să distrugă proprietăţile cuantice ale fotonilor.

China conduce în programul de realizare a comunicaţiilor cuantice, în mare parte datorită programului Quess (Quantum Experiments of Space Scale) finanţat în 2012. Europa, America, Canada au la rândul lor programe care urmăresc realizarea de tehnologii cuantice, ţinând cont de faptul că ţara care va domina aceste tehnologii va obţine avantaje de natură tehnologică şi economică importante.

În cadrul acestor prime transmisiuni ale chinezilor realizate cu satelitul Micius nu au fost transmise date importante; a fost însă demonstrată capacitatea de a realiza în viitor acest gen de tehnologii, care ar putea avea un impact enorm asupra societăţii.

Mecanica cuantică este un izvor inepuizabil de „minuni”: atât ştiinţifice, cât şi, mai ales în ultima perioadă, tehnologice.