Detectorul de metale este un instrument electronic portabil ce detectează prezenţa metalelor din vecinătatea acestuia. Detectoarele de metale sunt folositoare pentru a găsi obiecte metalice ascunse în alte obiecte sau aflate sub pământ.
Aparatele sunt constituite dintr-o unitate portabilă la care este ataşată o sondă cu senzori ce poate fi trecută peste pământ sau alte obiecte. Dacă senzorul trece pe lângă un obiect metalic, acest lucru este indicat printr-un sunet redat în căşti sau de un ac ce se mişcă la un indicator. De obicei, detectoarele oferă indicaţii despre distanţă — cu cât este mai aproape de obiectul metalic, cu atât sunetul este mai puternic sau acul urcă mai mult.
Cea mai simplă formă de detector de metale constă dintr-un oscilator ce produce curent alternativ ce trece printr-o bobină ce produce un câmp magnetic. Dacă un obiect de metal conductor de electricitate este în apropierea bobinei, curenţi turbionari intră în obiectul metalic, iar acesta produce un câmp magnetic propriu. Dacă o altă bobină este folosită pentru a măsura câmpul magnetic (acţionând ca un magnetometru), schimbările câmpului magnetic din obiectul metalic pot fi detectate.
Primul detector de metale a fost inventat în anul 1881, de Alexander Graham Bell. Acesta a construit detectorul pentru a scoate un glonţ din pieptul preşedintelui american James Garfield. Detectorul a funcţionat corect, dar operaţia a fost nereuşită deoarece Garfield era întins pe un pat metalic ce a indus aparatul în eroare.
Dezvoltarea modernă a detectoarelor de metale au început în anii '20. Gerard Fisher a dezvoltat un sistem de ghidaj radio, folosit pentru o navigare precisă. Sistemul funcţiona foarte bine, dar Fisher a observat că apăreau anomalii în locuri unde terenul conţinea minereu. El a ajuns la concluzia că dacă o undă radio poate fi distorsionată de un metal, atunci ar fi posibilă construcţia unui aparat ce poate detecta metale folosind o bobină de căutare rezonând la o frecvenţă radio. În 1925, Fisher şi-a depus şi a primit primul brevet pentru un detector de metale.
Josef Stanislaw Kosacki, un locotenent polonez, a construit, în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, un detector de metale cu tuburi electronice şi sursa de alimentare separată. Kosacki a folosit detectorul la deminarea câmpurilor minate de armata germană în retragere. Fiind o operaţiune militară, detectorul a fost ţinut secret timp de câteva decenii, după care câteva firme au preluat ideea şi au început fabricarea detectoarelor de metale. Introducerea tranzistorului, a circuitului integrat, a procesorului, au dat posibilitatea fabricării de detectoare de metale mai mici, şi ca mărime şi ca greutate, mai performante şi mai uşor de utilizat.
În prezent, detectorul de metale se foloseşte în mai multe domenii. În domeniul militar se foloseşte pentru descoperirea minelor şi a proiectilelor neexplodate. În arheologie este folosit pentru descoperirea obiectelor metalice în siturile arheologice. În securitate, detectorul de metale este utilizat pentru control personal, în aeroporturi, instituţii etc., în scopul de a detecta obiecte metalice ascunse sau diverse arme ascunse. În industrie se foloseşte pentru detectarea obiectelor metalice, pentru detectarea unor conducte îngropate sau pentru detectarea metalelor pe banda transportatoare.
Ca hobby, persoanele pasionate de detecţii de metale folosesc aparatul pentru a descoperi obiecte metalice ascunse, monede, obiecte de tezaur, comori etc., iar scafandrii folosesc detectorul de metale pentru căutarea de tezaure subacvatice sau în arheologia subacvatică. Există o importantă comunitate mondială organizată în cluburi şi asociaţii de profil.
Fie că este vorba de detecţia metalelor în diferite domenii sau doar ca o plăcere personală, fără detectorul de metale această activitate nu era posibilă. Aparatul este un instrument foarte important în aceste domenii, iar tehnologia în continuă dezvoltare reuşeşte să creeze noi aparate mai performante.
Preluare de pe AGERPRES/(Documentare, editor: Marina Bădulescu)