În urmă cu doar câţiva ani, pe când Meyer şi colegii săi continuau să inventeze modalităţi de a recupera fragmente foarte scurte de ADN, aceştia au putut avea acces la câteva oase vechi de 400 de mii de ani din colecţia de relicve umane de la Sima de los Huesos, Atapuerca, Spania. Aplicând noua lor tehnică au reuşit să recupereze şi fragmentele scurte de ADN, în fapt 95% dintre acestea fiind mai mici de 50 de perechi de baze azotate. Apoi, încurajaţi de succesul metodei bazate pe o singură catenă, cei din echipa lui Meyer au reuşit secvenţierea ADN-ului mitocondrial obţinut dintr-un femur de hominid vechi de 400 de mii de ani, din același sit arheologic.

Partea a doua a articolului

"E foarte incitant că putem privi direct în trecut prin intermediul ADN-ului străvechi", afirmă Rasmus Nielsen, de la Universitatea California, Berkeley, SUA, biolog specializat în genetica populaţiilor, folosind ADN modern şi străvechi. "Am avut unele surprize uriaşe analizând ADN-ul străvechi".

Lactaza şi lactoza

Una dintre aceste surprize se referă la răspândirea persistenţei lectazei (abilitatea de a metaboliza lactoza din lapte) în cadrul populaţiei din Europa. Această persistenţă este puternic asociată cu un bine descris polimorfism genetic care asigură producţia enzimei ce permite digerarea lactozei (a lactazei) şi în perioada adultă. Un polimorfism diferit a asigurat aceeaşi trăsătură, în mod independent, în părţi ale Africii - exemplu de evoluţie convergentă.

În trecut omul, ca celelalte mamifere, putea produce lactază doar în perioada în care se alăpta de la mamă; adulţii erau intoleranţi la lactoză. Dar la un moment dat în evoluţia speciei alela 13,910*T a apărut în cadrul populaţiei europene, conferind persistenţa lactazei şi pe perioada adultă.

Deşi iniţial s-a crezut că alela menţionată a apărut acum 10.000-7.000 de ani, studii recente, din 2014, au arătat că în fapt această alelă a apărut abia acum 3-4 mii de ani.


Migrarea populaţiilor umane

Progresele privind analiza ADN-ului străvechi au dus la revizuiri importante cu privire la modelele migraţiei primilor oameni. Anul trecut grupul lui Willerslev de la Muzeul de Istorie Naturală din Danemarca a secvenţiat genomul unui băiat, nativ american (cultura Clovis) care a locuit în zona Montanei de azi. Secvenţierea a arătat că circa 80% din toţi nativii americani de azi sunt urmaşii familiei acestui băiat. De asemenea, analiza a confirmat că America de Nord a fost populată întâi cu indivizi veniţi din nord-estul Asiei, nu din vestul Europei, cum se susţinea în cadrul unei ipoteze. Alte analize recente au dus la revizuiri ale teoriile existente cu privire la populaţiile Europei, Arcticii şi Australiei.

Mergând mai departe cu evoluţia hominizilor, ADN-ul străvechi ne-a ajutat să descoperim strămoşi care nu erau deloc cunoscuţi lumii ştiinţifice.

Traducere după What's old is new again cu acordul editorului.