Cercetătorii au dezvoltat o nouă abordare în tratarea infecţiilor virale persistente, precum ar fi herpesul. Folosind modele animale infectate cu virusul herpes simplex (HSV), cercetătorii au demonstrat că blocarea activităţii unei proteine celulare gazdă numită LSD1 reduce infecţia cu HSV, eliberarea de particule virale, cât şi recurenţa. LSD 1, care este esenţială pentru ciclul infecţios al HSV, modifică anumite proteine gazdă care controlează accesul la ADN.
Aceste modificări, cunoscute sub denumirea de modificări epigenetice*, ajută la determinarea modului şi a momentului în care genele sunt utilizate. Efortul întreprins de cercetători de la Naţional Institute of Allergy and Infectious Diseases (NIAID), parte a National Institutes of Health, demonstrează potenţialul terapiei epigenetice în strategia antivirală.
* Modificările epigenetice reprezintă markeri biologici care acţionează asupra ADN-ului schimbându-i expresia genelor fără a modifica secvenţă de bază. Astfel, factorii de mediu cum ar fi traumele, stresul şi chiar dieta, pot activa modificări epigenetice. Despre modificările epigenetice puteţi citi mai multe aici.
După infecţia iniţială, HSV intră într-o stare latentă şi se cantonează la nivelul celulelor nervoase senzitive de unde se reactivează periodic pentru a produce boala. HSV produce, în mod obişnuit, leziuni orale sau genitale recurente şi poate contribui la afecţiunea oculară numită keratită herpetică (keratita este o inflamaţie a corneei, acea membrană transparentă care acoperă partea colorată a ochiului (iris), precum şi pupila acestuia – n.tr.), o cauză majoră de orbire. Chiar şi fără simptome, persoanele infectate cu HSV pot elibera particule virale şi transmite virusul. Tratamentele actuale împotriva infecţiilor HSV care au drept ţintă proteinele virale nu reuşesc să controleze eficient eliberarea particulelor virale şi nici reactivarea virusului latent.
Cercetătorii au folosit un medicament existent, tranylcypromine, pentru a bloca activitatea LSD1 în rândul a trei modele animale diferite infectate cu HSV şi care prezentau boala. Tratamentul a avut drept ţintă o etapă precoce a ciclului infecţios al infecţiei cu HSV reuşind să reducă semnificativ boala produsă de infecţia cu HSV, eliberarea de particule virale şi recurenţa leziunilor. Blocând mai curând o componentă celulară decât una virală, tratamentul poate minimiza evoluţia virusurilor rezistente la tratament.
Rezultatele indică, de asemenea, chiar şi în timpul perioadei de latenţă, materialul genetic al HSV este supus unor modificări epigenetice ce pot fi moderate cu ajutorul medicamentelor. Terapiile epigenetice sunt rapid dezvoltate ca tratamente pentru vindecarea cancerelor, oferind posibilitatea ca aceste medicamente să fie testate şi pentru activitatea lor virală.
Traducere de Vîjială Sergiu după 12-scientists-herpes-treatment-strategy, cu acordul editorului