Luna plinaCe influenţă are Luna asupra somnului? Un studiu recent arată cum fazele Lunii influenţează durata şi calitatea somnului. Luna plină scurtează somnul şi reduce calitatea acestuia. Bărbaţii sunt mai afectaţi decât femeile, fiind aşadar mai „lunatici”. Originea acestui fenomen însă este destul de misterioasă. În continuare, mai multe despre influenţa Lunii asupra somnului.



Aţi dormit bine azi-noapte? Dar noaptea trecută? Vă mai amintiţi cum aţi dormit pe 6 noiembrie? Pe 6 noiembrie era lună plină, iar dacă aţi avut probleme cu somnul să ştiţi că nu sunteţi un caz izolat! Nu sunteţi nici lunatici şi nici... vampiri :) Luna este cea care ne influenţează somnul! Acesta este rezultatul unor studii recente care au luat în serios o posibilă influenţă a lunii pline asupra repausului nocturn.

Se pare că mai toţi suferim atunci când Luna străluceşte pe cer şi ne inundă cu lumina ei candidă şi palidă. Cercetătorii de la Universitatea din Göteborg, Suedia, au studiat un număr de 47 de voluntari în timp ce aceştia dormeau: le-au înregistrat activitatea cerebrală precum şi alte caracteristici legate de modul în care dormeau. Studiul a fost efectuat pe durata mai multor nopţi, printre care şi nopţi cu lună plină. Care a fost concluzia? Durata somnului în nopţile cu lună plină era redusă cu aproximativ 20 de minute; în plus, cei studiaţi aveau probleme în a adormi şi calitatea somnului era mai scăzută decât în nopţile întunecată.


Un alt studiu efectuat în Elveţia arată cum că în nopţile cu lună plină adormim cu 5 minute mai târziu, timp în care ne învârtim în pat în aşteptarea lui moş Ene. Faza somnului profund se reduce cu circa 30% şi scade nivelul melatoninei, hormonul care favorizează somnul.


Să fie oare de vină cantitatea mai mare de lumină care trece prin ferestre?

Răspunsul este negativ. Schimbările în somn nu au de-a face cu cantitatea crescută de lumină din nopţile cu lună plină. Acest lucru a fost confirmat ţinând cont că ambele studii descrise anterior au fost efectuate în camere fără ferestre. Aşadar, voluntarii care participau la studiile asupra somnului nu aveau vizibilitate asupra Lunii. Un alt rezultat interesant este cel care arăta cum bărbaţii sunt mai sensibili decât femeile la acest gen de fenomene: sunt cei care suferă mai mult în ceea ce priveşte timpul necesar pentru a adormi şi în ceea ce priveşte durata totală a somnului. Ca şi cum un fel de ceas biologic legat de Lună ar fi în funcţiune în interiorul nostru şi, independent de faptul că vedem sau nu Luna, acţionează asupra organismului.

Se presupune că originea acestui fenomen s-ar regăsi cândva în trecutul îndepărtat al oamenilor. Primii oameni erau în pericol în nopţile cu Lună plină întrucât prădătorii puteau să-i identifice mai uşor. S-ar fi dezvoltat astfel un mecanism intern care făcea astfel încât în nopţile pline de lumină somnul să fie mai lejer şi mai scurt; erau acele nopţi în care orice mişcare putea reprezenta un pericol. Strămoşii noştri îndepărtaţi nu au avut deloc o viaţă uşoară; nefiind înzestraţi cu o forţă fizică extremă au trebuit să îşi dezvolte mecanisme care să-i protejeze şi să-i ajute să supravieţuiască. Printre acestea se numără şi cel legat de somn. Faptul că bărbaţii sunt mai afectaţi decât femeile se poate explica ţinând cont că aceştia erau mai expuşi pericolelor, căci de multe ori vânătoarea se prelungea pe mai multe zile, nopţile cu Lună plină fiind deci mai periculoase pentru bărbaţi decât pentru femei.

Modul concret în care acest mecanism ar putea acţiona nu este cunoscut; cum anume este organismul nostru sincronizat cu Luna nu se ştie. Avem receptori specifici? Simţim cumva forţa de atracţie gravitaţională exercitată de Lună? Sau e vorba despre cu totul altceva?

Scris de: Cătălina Curceanu
Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.