Tipărire
Categorie: Blog "Gândeşte raţional"
Accesări: 3557

Harry HoudiniHarry Houdini este celebru pentru numerele sale de magie și pentru evadările spectaculoase, dar merită amintit şi pentru eforturile de a păstra o gândire critică. Probabil că nu ştiaţi că Houdini a fost implicat în demascarea şarlataniei prezentată ca paranormal.

 

 

Evenimentul care i-a deschis calea lui Houdini spre o a doua carieră a fost decesul mamei sale, iar această carieră avea să-i influențeze performanțele de magie până la moartea sa prematură la vârsta de 52 de ani.

Houdini fusese foarte apropiat de mama sa și a fost distrus când a primit telegrama care îi anunța moartea acesteia. “Un șoc” spunea el “din care nu cred că îmi voi mai reveni vreodată”.

Deși fiu de rabin, Houdini nu avea convingeri religioase și nu își exprimase niciodată credința în viața de apoi. Dar oamenii disperați au nevoie de lucruri disperate, iar Houdini a început să caute mediumuri care pretindeau că pot intra în legătură cu lumea de dincolo. În loc să găsească alinare în camerele întunecate ale acestora, Houdini a găsit doar șarlatani: mese care se mișcau, trompete plutind în aer și clopoței care se auzeau de nicăieri, semnalând prezența spiritelor.

În timp ce mulți participanți la ședințele de spiritism erau impresionați de aceste semne, Houdini era tot mai enervat. Știa exact ce se întâmplă, din simplul motiv că folosise aceleași efecte în spectacolele sale. Levitația și aparițiile sunt demonstrații de magie clasică și sunt produse prin mijloace perfect explicabile științific.

Văzând cum arta sa este folosită pentru a amăgi oameni vulnerabili și a le goli buzunarele, Houdini s-a hotărât să îi demaște pe șarlatani. Harry a început să țină prezentări despre metodele folosite de așa-zișii spiritiști și a introdus în programul său un număr de deconspirare a șarlatanilor. Audiența asista la început la numere de magie, apoi la câteva evadări spectaculoase, iar la finalul spectacolului Houdini dezvăluia metodele folosite de mediumuri pentru a-și înșela clienții.

Aceasta era o chestiune destul de sensibilă, pentru că Houdini însuși era președintele Societății Americane a Magicienilor, o organizație a cărei regulă de bază spunea că niciunul dintre membri nu are voie să divulge secretele numerelor de magie. Houdini însă a fost de părere că protejarea oamenilor de șarlatani este un scop nobil, pentru care o excepție de la regulă este permisă. De asemenea se limita doar la înșelătoriile care aveau loc în cadrul ședințelor de spiritism, deci nu divulga nimic din trucurile folosite pe scenă.

Houdini și-a prezentat o parte din cazurile
demascate în cartea
Un magician printre spirite.
Poate fi citită integral aici.

În 1924, Scientific American, principala publicație științifică a vremii, a desemnat o comisie care să analizeze presupusele fenomene paranormale ale vremii. În acel moment, Houdini își câștigase deja faima de expert în deconspirări și a fost rugat să facă parte din acea comisie. Persoana care ar fi putut produce “o manifestație paranormală obiectivă cu apariție fizică”, în condiții controlate, trebuia să primească un premiu de 2.500 de dolari.

Dacă nu ar fi fost Houdini, probabil Nino Pecoraro, un medium italian, și-ar fi adjudecat premiul. Magicianul era într-un turneu prima dată când comisia l-a testat pe Pecoraro și, în ciuda faptului că a avut mâinile și picioarele legate, mediumul a reușit să producă efectele deja comune de spiritism. Au sunat trompetele, un clopoțel a zburat prin aer și au început să apară bancnote de nicăieri.

Când a auzit despre aceste "minuni", Houdini și-a întrerupt turneul și s-a întors la New York pentru a participa la următorul test al italianului. Fiind cel mai mare expert în evadări, Harry știa că “legatul” cu sfoară nu putea fi lăsat pe mâna unor amatori. Era importantă folosirea unor sfori scurte, pentru că cele lungi lăsau inevitabil loc.

Sub îndrumarea lui Houdini, mâinile lui Pecoraro au fost introduse în mănuși care au fost apoi cusute de lenjeria acestuia. I-au fost cusute și mânecile hainei de pantaloni, după care mediumul a fost legat cu sfori. După ce Houdini și-a făcut treaba, membrii comisiei au luat loc și au așteptat apariția spiritelor. Au așteptat degeaba. Nu au existat nici apariții fizice, nici măcar un clopoțel. În consecință, premiul nu s-a mai acordat.

Deși au mai urmat multe spectacole de deconspirare, nici Houdini și nici alții care i-au călcat pe urme nu au reușit să-i oprească pe oameni să creadă incredibilul.

Acesta este motivul pentru care mediumuri ca Sylvia Browne (care are cărți traduse și în limba română) încă mai pot profita de cei disperați. Aceasta a fost provocată în nenumărate rânduri de James Randi, să-și dovedească abilitățile paranormale în condiții controlate. Randi încă mai așteaptă răspunsul ei.

Și acesta este și motivul pentru care încă mai există preoți care ghicesc viitorul din Biblie...

Pentru mai multe articole despre gândirea critică, vezi blogul autorului: GandesteRational