Observatorul spațial Planck / ESA (operațional între 2009 și 2013)
Folosind date furnizate de Observatorul spațial Planck al ESA referitoare la radiația cosmică de fond, o echipă internațională de cercetători a observat indicii ale unei noi fizici. Cercetătorii au creat o nouă metodă de măsurare a unghiului de polarizare a acestei radiații primordiale prin compararea acesteia cu emisiile de lumină ale prafului din galaxia noastră, Calea Lactee. Deși semnalul nu este detectat cu suficientă precizie pentru a trage concluzii certe, acesta indică faptul că materia întunecată sau energia întunecată provoacă o încălcare a așa-numitei „simetrii de paritate” (cu o probabilitate de 99,2%, spun fizicienii).
- Detalii
- Scris de: Cătălina Curceanu
CTE Sud. credit: elcen.ro
Încălzirea și apa caldă în București se asigură cu ajutorul a două companii (de stat): ELCEN (Electrocentrale București), aflată în reorganizare judiciară, și CMTEB (Compania Municipală Termoenergetica București, fostul RADET, în faliment din aprilie 2019). De ce două companii? Greu de justificat, dar cu certitudine această împărțire a responsabilităților constituie una dintre problemele fundamentele ale ineficienței sistemului de termoficare în ansamblul lui. Au fost discuții multiple despre unirea celor două companii, deocamdată fără rezultate.
Iată care sunt rolurile celor două companii și în ce constau problemele de furnizare a agentului termic (apă caldă de consum și încălzire).
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Materia curbează spaţiu-timpul, iar spaţiu-timpul curbat dictează mişcarea materiei în univers. credit: LIGO/T. Pyle
Asta este ce spune Einstein: „spațiul nu are o existență independentă”. În 1916 acesta a publicat cartea „Relativitatea. Teoria specială și generală”, destinată mai degrabă publicului larg, cu o minimă prezență a matematicii. La aceasta a adus cinci completări de-a lungul timpului, sub forma unor anexe. Ultima anexă, intitulată „Relativitatea și problema spațiului” a fost adăugată în 1952, la 36 de ani, așadar, de la publicarea primei ediții și cu 3 ani înainte de moarte. Iată ce spune Einstein, în propriile cuvinte, despre (in)existența spațiului, ulterior venind noi cu unele încercări de clarificare suplimentare.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Proteină. Simulare computerizată
New York Times a publicat recent un articol în care arată că cercetătorii care lucrează la laboratorul DeepMind, unul dintre proiectele de inteligență artificială ale Google, situat în Londra, au reușit să rezolve problema plierii proteinelor cu ajutorul sistemului de inteligență artificială AlphaFold, o sarcină care s-a dovedit imposibilă pentru cercetători în ultimii 50 de ani. Încă din titlu se menționează că aceasta „ar putea duce la accelerarea descoperirii de medicamente”. Dar este acest lucru adevărat?
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Viaţa unei stele se bazează pe procese de fuziune nucleară, în care elementele chimice uşoare, precum hidrogenul, sunt transformate în elemente chimice mai grele. Pentru prima dată un astfel de proces, ciclu CNO (carbon-nitrogen-oxygen), a fost observat în cadrul proiectului BOREXINO (laboratorul subteran de la Gran Sasso) prin măsurarea neutrinilor emişi în cadrul ciclului CNO care are loc în Soare.
- Detalii
- Scris de: Cătălina Curceanu
Luați cazul deplasării spre roșu. Fotonii sunt, în fapt, purtători ai undelor electromagnetice. Fotonii au frecvență, iar această frecvență (ori lungime de undă) ne indică energia acestora. Într-un univers aflat în expansiune (spațiul se mărește în mod constant), lungimea de undă a unor fotoni, să spunem, primordiali, în deplasare prin univers, crește pe măsură ce spațiul se dilată. Dar această creștere a lungimii de undă înseamnă o scădere a energiei fotonului. Unde se duce această energie? Nicăieri. Este doar un efect al expansiunii universului.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Quarcul top - produs la CERN, ca urmare a interacțiunilor dintre protoni și nuclee de atomi de plumb
În imagine: un proton intră în coliziune cu un nucleu de plumb, dând naştere unei avalanşe de particule în interiorul detectorului ALICE. Proiectele ATLAS, CMS şi LHCb au înregistrat şi ele coliziunile. Credit: Alice/CERN
Quarcul top este cea mai grea particulă din modelul standard şi, prin urmare, are o viaţă extrem de scurtă. Pentru a-l genera este nevoie de multă energie. Pentru prima dată, în cadrul unui experiment de la CERN, CMS, s-au obţinut dovezi ale producerii acestui quarc în coliziuni de nuclee de atomi de plumb. Acest studiu ne va permite să obţinem informaţii despre primele clipe ale universului, când acesta era o supă de quarcuri şi gluoni.
- Detalii
- Scris de: Cătălina Curceanu
Imagine electron (vezi aici cum a fost obținută)
Miuonii, particule elementare din modelul standard, s-ar putea transforma în electroni; cel puţin aşa susţin anumite teorii. Până la ora actuală însă nimeni nu a văzut o astfel de transformare! Proiectul Mu2e de la Fermilab, SUA, are obiectivul ambiţios de a îmbunătăţi precizia acestei căutări de 10.000 de ori!
- Detalii
- Scris de: Cătălina Curceanu
„Capcana” Penning. credit: cern.ch
Studiul antimateriei ne ajută să înţelegem ce s-a întâmplat imediat după Big Bang şi, poate, să rezolvăm misterul dispariţiei antimateriei din univers. Antiprotonii, antimateria protonilor, sunt generaţi la CERN (Geneva) şi studiaţi în diverse experimente. Recent a fost propusă ideea creării unei capcane de antiprotoni transportabile – care să permită cercetătorilor să studieze antiprotonii şi în laboratoare mai îndepărtate de locul unde sunt produşi, astfel încât să obţină rezultate mult mai precise.
- Detalii
- Scris de: Cătălina Curceanu
Navstar 2F (parte din GPS). GPS-ul folosește ceasuri atomice
În mecanica cuantică un sistem poate exista într-o suprapunere de stări; acest aspect al mecanicii cuantice are implicaţii asupra ceasurilor atomice, cele care măsoară cu precizie extremă timpul. Combinând teoria relativităţii a lui Einstein cu efectele cuantice se obţine un nou efect: dilatarea cuantică a timpului.
- Detalii
- Scris de: Cătălina Curceanu
Evoluţia Universului
De ce există un univers compus din materie? Enigma aceasta nu are încă un răspuns şi s-ar putea să ne poarte spre o nouă fizică, o fizică dincolo de modelul standard. Un nou rezultat obţinut de proiectul de cercetare LHCb la CERN, care studiază mezonii B, arată că, într-adevăr, avem nevoie de o fizică nouă.
- Detalii
- Scris de: Cătălina Curceanu
Halou materie întunecată (reprezentare grafică). credit: wikipedia.org
Materia întunecată ar putea interacţiona cu materia obișnuită; în acest caz este imposibil de identificat în cadrul acceleratoarelor de particule. Un grup de cercetători a propus folosirea a miliarde de micropendule mecanice – o reţea care vibrează la trecerea unei particule de materie întunecată.
- Detalii
- Scris de: Cătălina Curceanu
1. Un sat norvegian montan a instalat oglinzi enorme pe vârfurile munților pentru a reflecta lumina Soarelui către piața centrală. În felul acesta iernile au devenit mai... luminoase. (link ‹eng›)
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
O pânză de păianjen din filamente de materie care înconjoară o enormă gaură neagră la o distanţă de circa 13 miliarde ani-lumină de noi conţine (cel puţin) şase galaxii. Studiul acestei structuri ne poate ajuta să înţelegem originea găurilor negre de mari dimensiuni, dar şi cea a metastructurilor cosmice.
- Detalii
- Scris de: Cătălina Curceanu
Magnetar (reprezentare artistică). Credit: ESO/L. Calçada
Materia întunecată este un mare mister al fizicii moderne și se bănuieşte că ar fi compusă din particule încă nedescoperite. Printre particulele-candidat responsabile pentru materia întunecată se numără şi axionul, o particulă cu masa extrem de mică care ar putea genera semnale în câmpul magnetic extrem de intens al unui magnetar.
- Detalii
- Scris de: Cătălina Curceanu