(Timp citire: 4 - 5 minute)

Sistemul imunitar este o parte integrantă a corpului nostru menţinându-ne sănătoşi fată de eventualele boli – de la simpla răceală până la boli grave precum cancerul. Sistemul imunitar este adesea motivul pentru care ne simţim rău atunci când suferim de o infecţie, dar este şi motivul pentru care ne revenim după ce suferim de acea infecţie. Acesta poate, de asemenea, funcţiona necorespunzător determinând boli precum alergiile şi bolile autoimune.

 


Există două componente ale sistemului imunitar care se întrepătrund: sistemul imunitar înnăscut şi cel de adaptare (dobândit). Ambele componente sunt esenţiale în prevenirea bolilor şi funcţionează în diferite moduri.

Sistemul imunitar înnăscut (natural)

Prima linie de apărare împotriva unei infecţii, sistemul imunitar înnăscut, este format din ţesuturi precum pielea şi straturile sistemului gastrointestinal. Acestea reprezintă o barieră fizică care împiedică pătrunderea agenţilor patogeni infecţioşi la nivelul organismului.

Sistemul imunitar înnăscut deţine, de asemenea, nişte celule specializate care atacă orice patogen ce pătrunde în organismul nostru. Celulele, precum neutrofilele, macrofagele şi celulele dendritice, sunt toate capabile să înghită patogenii și să-i omoare în interiorul celulelor.

 

 

Sistemul imunitar înnăscut acţionează rapid; aceste celule sunt localizate peste tot în organism şi pot acţiona în câteva minute pentru a omorî microbii invadatori şi limita astfel efectele dăunătoare pe care le-ar putea produce organismului.

Dar sistemul imunitar înnăscut nu poate scăpa întotdeauna organismul de patogeni. Este momentul în care cea de-a doua linie de apărare, specializată, intră în acţiune.

Sistemul imunitar de adaptare

Sistemul imunitar de adaptare este mai dezvoltat decât sistemul imunitar înnăscut care răspunde în acelaşi mod indiferent de patogen. Sistemul imunitar de adaptare utilizează tehnici diferite pentru a distruge diferiţi microbi. O creştere a temperaturii este unul dintre multele răspunsuri ale sistemului imunitar la infecţie.

Există trei tipuri majore de celule asociate cu sistemul imunitar de adaptare: celulele B, celulele T helper şi celulele T killer.

Celulele B produc anticorpi. Anticorpii sunt mici proteine care sunt capabile să se lege de microbi şi să-i împiedice să pătrundă în celule, ori să se lege de toxinele produse de unii patogeni si să neutralizeze efectul lor. Anticorpii „marchează”, de asemenea, microbii pentru ca celulele înnăscute să-i poată distruge mai uşor.

Anticorpii sunt, de asemenea, capabili să traverseze placenta și să ajungă prin laptele matern în urma alăptatului la bebeluşi, protejând astfel nou-născuţii de boli până când sistemul lor imunitar se maturizează.

 

Citiţi şi articolul nostru: Sistemul imunitar

 

Celulele T helper, după cum denumirea lor ne lasă să deducem, ajută celelalte celule ale sistemului imunitar. Acestea permit celulelor înnăscute să descopere și să distrugă patogenii şi, în acelaşi timp, ajută celulele B să aleagă anticorpul optim pentru a lupta cu un anumit patogen.

Celulele T killer secretă substanţe chimice care distrug celulele infectate cu virusuri. Virusurile nu se pot reproduce în afara celulelor astfel încât ne invadează celulele. Având în vedere că anticorpii nu pot pătrunde în interiorul celulelor, celulele T killer distrug întreaga celulă împiedicând astfel virusul să se reproducă. După ce aceste celule sunt distruse, celulele sistemului imunitar înnăscut vor veni să cureţe resturile rămase.

Sistemul imunitar de adaptare îşi poate aminti patogenii, astfel încât, în cazul unei expuneri secundare ori succesive, rezultă un răspuns imunitar mult mai rapid şi mai puternic. Adesea, nici nu vom fi conştienţi că am fost expuşi la un patogen. De aceea nu ne îmbolnăvim de rujeolă (pojar) decât o singură dată, iar acelaşi sistem îl utilizăm şi în cadrul vaccinărilor.

Vaccinările ne expun sistemul imunitar la anumite părţi ale patogenilor într-un mod în care nu ne îmbolnăveşte, dar ne va ajuta sistemul imunitar să recunoască acel patogen. Când vom fi expuşi la acel patogen „în mod real”, sistemul imunitar de adaptare va reacţiona atât de rapid încât nu ne vom îmbolnăvi.

Vaccinurile sunt doar o metodă de a ne îmbunătăţi sistemul imunitar. Există din ce în ce mai multe dovezi că o dietă bogată în fibre ne va influenţa, de asemenea, sistemul imunitar. Cu toate acestea, efectul suplimentelor pe bază de vitamină, cum ar fi vitamina C sau D, asupra sistemului imunitar este puţin înţeles.

Când sistemul imunitar nu mai funcţionează

Câteodată sistemul imunitar nu răspunde cum ar trebui. Alergiile, precum rinita alergică (febra fânului), conjunctivita alergică, astmul alergic sau eczema alergică (cunoscută şi sub denumirea de dermatită atopică) sunt produse de un răspuns imunitar la acţiunea unui invadator care nu va determina o boală.

Bolile autoimune, precum lupusul, scleroza multiplă şi diabetul de tip 1, apar atunci când sistemul imunitar recunoaşte celulele propriului organism ca pe nişte celule străine şi îndreaptă sistemul imunitar împotriva acestora. Aceasta este ironia – propriul sistem care luptă împotriva bolilor devine, de fapt, cauza bolii!

Înţelegerea sistemului imunitar este crucială în medicină; noi vaccinuri sunt create pentru a îmbunătăţi răspunsul sistemului imunitar împotriva patogenilor, tratamente împotriva cancerului care folosesc sistemul imunitar pentru a distruge celulele canceroase sunt dezvoltate, tratamente noi pentru alergii grave şi boli autoimune menite să manipuleze şi să atenueze anumite caracteristici ale sistemului imunitar fără a ne altera abilitatea de a răspunde la patogeni periculoşi.

În fiecare zi, cunoştinţele pe care le avem în legătură cu sistemul imunitar se înmulţesc deschizând noi uşi pentru tratamentele şi terapiile a diverse boli. 

Traducere de Vijiala Sergiu dupa immune-system, cu acordul editorului