Un documentar recent realizat de PBS, denumit "Memory Hackers" (şi pe care vi-l recomandăm, în măsura în care sunteţi interesaţi de subiect) vorbeşte, în esenţă, despre progresele realizate în ultimii ani în ce priveşte înţelegerea memoriei. Deşi, ca şi în ce priveşte conştiinţa, cunoaşterea mecanismelor de funcţionare a memoriei este încă la început, progresele realizate permit, de exemplu, ştergerea unor amintiri, vindecarea de diverse fobii (cum ar fi frica de păianjeni) sau plantarea de amintiri.



Despre ultimul subiect, plantarea de amintiri, am scris un articol cu câteva zile în urmă.

În acest articol vom arăta, pe scurt, cum funcţionează vindecarea de o fobie, după ce vom vorbi despre cum se formează şi reconsolidează o amintire. În videoclipul de mai jos puteţi lua contact şi cu alte realizări ale cercetătorilor în domeniul memoriei, cum ar fi ştergerea unei amintiri la şoareci.


Cum se creează o amintire?


O amintire se formează prin formarea unor noi conexiuni între neuroni, conexiuni care sunt generate de proteine specifice. Deşi nu e clar în ce fel este codificată o amintire, astăzi se cunosc următoarele:
- că există diverse părţi ale creierului specializate în stocarea componentelor amintirilor: cortexul vizual stochează amintirile vizuale; amintirile mirosurilor sunt stocate în cortexul olfactiv; elementele motorii ale amintirii - în cortexul motor; emoţiile în amygdala. Hipocampul are rolul de unificator al diverselor componente ale unei amintiri şi de aducere în câmpul conştiinţei a unei amintiri.
- că o amintire rămâne stocată o vreme, iar această durată poate fi prelungită prin reamintirea (reactivarea) acesteia.
- că o amintire se alterează în timp (în timp detaliile unei amintiri se pier ori se modifică - vezi şi videoclipul de mai jos pentru date suplimentare).
- că amintirile pot fi create integral, prin manipulare (cazul plantării amintirilor).

Reconsolidarea

Memoria pe termen lung nu este stabilă. Ori de câte ori ne reamintim ceva, respectiva memorie este reactivată, dar acesta este momentul în care se află în momentul de risc maxim. Din ce punct de vedere? Al modificării. Atunci când o amintire este reactivată (vă reamintiţi un anumit lucru) se află în proces de reconsolidare. O memorie reactivată este vulnerabilă la schimbare.

Cercetătorii, precum Merel Kindt de la Universitatea Amsterdam, au descoperit că pot folosi acest moment de fragilitate al memoriei pentru a vindeca anumite fobii, cum ar fi frica de păianjeni.

Tehnica de vindecare a fobiei amintite, folosind reconsolidarea, este foarte simplă:
» iniţial subiectului i se reactivează frica (amintirile) de păianjen, fiind pus în proximitatea unuia;
» apoi subiectului i se administrează o substanţă (propranolol), care împiedică reconsolidarea amintirii (privind frica de păianjen).  În acest fel, în câteva şedinţe, pacientul ajunge să pună mâna fără probleme pe păianjen, după ce iniţial nu se putea apropia de acesta, fiind, aşadar, vindecat, de fobie.

Propranololul, care este un medicament pentru tensiune arterială şi care are capacitatea de a bloca eliberarea noradrenalinei în amygdala, interferează cu procesul de reconsolidare a amintirii. Noradrenalina este parte din procesul cerebral de semnalare a anxietăţii pe timpul unui eveniment înfricoşător. Blocarea acesteia după reactivarea amintirii (prin apropierea de păianjen) blochează cumva reconsolidarea amintirii .


În ce priveşte ştergerea amintirilor, pe şoareci s-a reuşit efectiv ştergerea amintirilor. Dar această parte este explicată foarte bine în videoclipul de mai jos.

Documentarul "Memory Hackers" poate fi descărcat de pe site-ul mvroup.com.